Crima ori sinucidere - Madalina Manole ? Intrebari si nedumeriri !

Astazi nu am puterea sufleteasca, emotionala, sustinerea nervoasa, furia si razvratirea care deseori ma motiveaza sa apas mai tare, mai apasat pe cuvant, pe ideea expusa, pe analiza si sinteza/concluzia pe o situatie data, pe o conjunctura ce trebuie descifrata si inteleasa pentru a putea merge mai departe pana la miezul adevarului.
Am invatat de-a lungul timpului sa imi documentez foarte bine temele sulfetului meu sau temele de viata cotidiana, am invatat sa analizez lucrurile bucatica cu bucatica, petala cu petala, dar la finalul procesului de gandire, de judecata a mintii nu uit niciodata sa "reasamblez" ceea ce am "demontat", ma rog, analizat, sa ma distantez ca sa pot sintetiza intregul pentru exprimarea unei opinii corecte, drepte, inaintea mea, a oamenilor, dar mai ales inaintea lui Dumnezeu - instanta suprema a lumii noastre. Altfel spus, schimb perspectiva si privesc "trandafirul" - ansamblul compus din petalele analizate si am grija sa nu minimalizez nici importanta parfumului.
Mi-a fost teama intotdeauna de eroare, de concluziile partial sau complet eronate, de acele decizii care pot nedreptati un suflet sau altul, care pot rani un semen sau altul, facandu-ma astfel de ras inaintea Dumnezeului meu si inaintea constiintei mele, caci acolo in mintea si constiinta mea cred eu ca salasuieste o parte din divinitatea cu care am fost daruita la venirea mea in aceasta realitate, in acest culoar energetic care este viata de aici de pe pamant, in locul-spatiul si in timpul acesta.
Datoria mea aici pe pamant, este sa fiu corecta, sa fiu dreapta: cu mine si cu ei din jurul meu, iar acolo unde nu am suficienta putere de discernamant, acolo unde confuzia sau deruta ma incearca, obisnuiesc sa-i intreb, sa ma documentez de la cei mai destepti ca mine. Ori pe cei mai destepti decat mine de obicei ii gasesc in carti, in literatura de specialitate, in articole si documentatii, in filme. Dar si in experienta oamenilor de langa mine, in experienta prietenilor mei.
Mi-a patruns foarte bine din copilarie in subconstient proverbul acela al nostru romanesc get-beget: graba strica treaba.

Referindu-ma acum punctual la cazul Madalina Manole, in concordanta cu parametrii pe care mi i-am expus in descrierea de mai sus, gasesc de absoluta si normala cuviinta, ca pana la definitivarea analizelor bio-toxicologice, cerute pentru detalierea si completarea raportului medico-legal al autopsiei, sa nu concluzionez in nici-un fel, ci in articolele pe care le voi scrie voi aduna doar date si voi formula intrebari la care ulterior astept sa gasesc raspunsurile care corespund realitatii. Citind pe internet, in noaptea care tocmai a trecut, pareri pro si contra despre acest eveniment care a tulburat viata noastra, am retinut de pe un blog - acest blog bogdan.info - urmatoarele consideratii - de mult bun simt apreciez eu - referitoare la "comportamentul", modul si efectele "vectorului"- substantei care i-ar fi provocat decesul Madalinei. Iata textul:

1. Furadan este o neurotoxina extrem de activa comparabila ca toxicitate cu substantele toxice de lupta soman sarin etc. Nu este posibil din punct de vedere biologic ca o persoana sa bea 400 de grame de furadan pentru ca dupa primele secunde centrii nervosi ai deglutitiei ar fi complet paralizati. Incercati sa beti dintr-o sticla 400 de grame de apa si vedeti cat dureaza. Deglutitia se produce printr-un mecanism reflex nervos care coordoneaza contractia muschilor faringieni si esofagieni. Ea este declansata de excitatiile primite la nivelul faringelui si la baza limbii. Prin distrugerea terminatiilor nervoase din mucoasa faringelui, deglutitia este impiedicata.
2. Chiar daca ar fi pompata din afara o astfel de cantitate ar fi imediat evacuata prin voma. Singura metoda de a introduce si pastra 400 g de carbofuran in stomacul unui om viu este de a o introduce mecanic din afara (cu o pompa , un furtun etc) si a-i mentine gura inchisa fortat pentru a preveni reflexul de voma.
3. ”Operatiunile” de la pct 1 si 2 se pot realiza mult mai usor daca victima nu opune rezistenta sau este inconstienta (eventual in urma unei lovituri la cap). Victima este lovita puternic la cap “in cadere”.
4. Asa zisul “bilet de adio” nu confirma deloc ipoteza sinuciderii, din contra , un om aflat in pragul sinuciderii nu poate avea rabdarea necesara sa caute litera cu litera pe tastatura mobilului, stiind foarte bine ca peste 5 minute va fi moarta! Multi oameni normali nu trimit niciodata SMS-uri tocmai din acest motiv.

As vrea sa mai retin in acest articol urmatorul aspect: la autopsia efectuata, madalina avea complet deteriorata - arsa traheea, gura dar si buzele. Priviti chipul Madalinei in fotografiile publicate de ziarul cancan si observati ca cu tot machiajul facut de cei de la IML, pe fata ei sub machiaj se vad zone puternic cianozate, dar si tesutul fetei este umflat. Sigur cauzele pot fi multiple.

Ce vreau sa spun cu aceasta remarca: anume ca in momentul in care ea a fost gasita, fata ii era crispata si desfigurata de otrava, culoarea fatei era catre negru, iar buzele erau arse de toxicitatea otravii.

In schimb pozitia corpului, in schita publicata de ziarul Adevarul, era destul de relaxata, trupul fiind pozitionat in hol perpendicular pe usa de la baie, iar in baie fiind doar capul.

Otravirea cu neurotoxine, pana la instalarea definitiva a mortii, a acelui "rigor mortis", provoaca convulsii extrem de violente, senzatia de durere-usturime-arsura se propaga din aparatul digestiv in tot sistemul muscular cu o violenta greu de imaginat.

Sub raport psihologic fac urmatoarele presupuneri, zic eu ca firesti, referitoare la otravirea :

- sinucidere cu neurotoxine: trebuie ca suferinta sufleteasca, psihica este atat de acerba si induce o atat de mare durere organica, incat obnubileaza complet mintea sinucigasului anulandu-i complet mecanismul mental al oricaror altor perrceptii, astfel ca acesta ajunge sa doreasca moartea ca o eliberare din propria durere prezenta. Ajunge astfel sa se urasca fizic pe sine insusi si considera ca cea mai mare durere este cea pe care o traieste deja, astfel ca otrava i se pare o solutie mai putin dureroasa decat ceea ce are deja, dar care in final ii aduce eliberarea.

- sinucidere cu somnifere: si in cazul acesta suferinta sufleteasca este extrema, incat perturba starea fiziologica atat de mult incat apare ca si in cazul de mai sus obnubilarea mintii. Omul devine concentrat doar pe ideea de a scapa de durere si atunci nu se mai gandeste la altceva, orice alta problema sau idee din cap este anihilata. Astfel incearca sa se cufunde in moarte ca intr-un abis, fara sa-si provoace durere suplimentara fizica. Pumnul de somnifere devine o solutie pentru "rezolvarea" problemei, inducand coma profunda si in final moartea.

Intrebarea pe care mi-o pun si pentru care voi cauta raspuns zilele acestea in tratatele de psihiatrie, este urmatoarea: ce tip de factori conjuncturali (raportul sinucigasului cu mediul familial) si ce anume factori psihologici de optiune interioara, personala, indruma sinucigasul catre o varianta sau alta ?

Totodata stau si ma intreb: care sa fie contextul si FACTORUL DECLANSATOR al hotararii finale a sinucigasului? Adica "picatura care umple paharul" si care duce la anularea constiintei omului? Cu ce amplitudine se manifesta si capata in mintea lui vorbele si parerile celor din mediul familial ?

Vezi aici Ziarul Adevarul - articolul ce contine schita parterului si pozitia in care a fost gasit corpul Madalinei

Articol ziarul Adevarul - Sinuciderile cu diazepam si pesticide, statistica IML privind sinuciderile si tipurile de sinucidere in anul 2009