Psihologie judiciara, curs dl.Prof. Tudorel Butoi (I)

Luni dimineata. Cafea, apoi butonul de la calculator. Internet explorer, fuguta pe ziarul Libertatea. Gasesc articolul proaspat referitor la baiatul orfan care are grija de mormantul Madalinei.
Citesc comentariile la articolul de aici Un orfan are grija de mormantul Madalinei.
Ce-mi vad ochii? La cometariul nr. 7 Maria din Botosani scrie in dimineata aceasta la ora 8:42:
"Pentru cititori:
Eu sunt din Botoşani,şi nu ştiu de ce nimeni nu verifică motivul pentru care Petru Mircea a divorţat de prima soţie, la noi se vorbeşte că din cauza mamei lui. "

Aha, chiar imi pusesem la un moment dat intrebarea daca "poetul" cum ii zice domnul Ion Spânu, a mai fost sau nu insurat. Deci iata, a mai fost insurat.
Pai n-ar strica pentru stabilirea unui profil psihologic corect al personajului cu pricina sa fie investigat si acest aspect.
Fie si numai pentru faptul ca relatia de casatorie dintre Madalina si Serban Georgescu a fost intoarsa de presa pe toate partile.
Apoi din investigarea si eventual intervievarea fostei doamne Mircea, ne-am lamuri si noi cam care a fost la momentul respectiv si profilul psihologic al zâmbareței soacre. Fosta nora ar fi omul foarte potrivit care sa ne dezlege acest mister si sa ne dea detalii importante.

***

Tema preocuparilor mele: psihologia judiciara, cursul universitar al profesorului Tudorel Butoi.

In alta ordine de idei, aseara am stat eu pana tarziu si am studiat una din lucrarile de psihologie judiciara a domnului profesor Tudorel Butoi.

Ceva - habar n-am ce element de gandire in momentul acesta (!) - m-a determinat sa "alunec" cu studiul pe elementele de descriere referitoare la omorurile clasificate ca omoruri de natura sexuala.

Iata ce scrie autorul, domnul psiholog criminalist Tudorel Butoi impreuna cu colectivul de redactare al "Cursului universitar de psihologie judiciara" in capitolul "2.1. Actul infracţional din perspectivă exploratorie („scena crimei” – perspectiva psihologică asupra interpretării comportamentelor umane cu finalitate criminogenă – personalitatea făptuitorului şi amprenta psihocomportamentală – profiler crime):

" ... Un omor este clasificat ca «omor de natură sexuală», atunci când sunt observate dovezi de activitate sexuală la locul crimei sau pe corpul victimei. Acestea includ: tipul de haine sau lipsa lor; evidenţierea de lichid seminal pe lângă sau în corp; evidenţa leziunilor sexuale; poziţionarea «sexualizată» a corpului; dovezi ale substituţiei activităţii sexuale ca: masturbare, fantezie erotică sau ritualism. Multiple înjunghieri şi tăieturi ale corpului, precum şi plăgi tăiate la nivelul abdomenului victimei sunt, de asemenea, sugestive cu privire la motivaţia sexuală.
Prezenţa lichidului seminal în vagin, gură sau rect, precum şi sperma descoperită pe exteriorul corpului sau pe haine sunt importante în determinarea tipului de activitate sexuală care a avut loc.
O cercetare atentă trebuie, întotdeauna, făcută asupra zonei înconjurătoare locului crimei, în vederea descoperirii de dovezi ale activităţii sexuale sau ale fanteziilor sado-masochiste. Astfel de dovezi pot apărea sub formă de cărţi pornografice, reviste, filme video sau fotografii găsite la locul crimei, ce descriu victima implicată în activităţi sexuale sau mesaje scrise lăsate de agresor, deopotrivă la locul crimei sau pe corpul victimei: măşti, frânghii, harnaşamenturi, bandă adezivă, «jucării» sexuale, lubrefianţi şi alte lucruri asociate în mod normal cu activitatea sexuală.
Omorul poate avea implicaţii sexuale chiar şi fără dovezi evidente sau observabile ale actului sexual sau activităţii sexuale, ca în omorurile psihotice, unde motivele nu sunt uşor decelabile. Dacă corpul este al unei femei sau al unui copil dezbrăcat sau parţial îmbrăcat, anchetatorii ar trebui să-l considere ca un posibil caz de crimă de natură sexuală
Investigarea locului crimei:
Un criminalist pregătit va examina locul crimei cu un dublu scop. Primul obiectiv este documentarea completă asupra evenimentelor prin intermediul fotografiilor (alb-negru şi color) şi/sau al filmării video a întregului loc al crimei. Al doilea obiectiv este să se asigure că a avut loc o cercetare atentă şi completă pentru oricare detaliu ce ar putea să furnizeze un indiciu atât cu privire la crimă, cât şi la identitatea criminalului, prin identificarea şi colectarea probelor ... "

Aha ! Deci in omorurile psihotice cu implicatii sexuale, motivele nu sunt usor decelabile de catre criminalisti !

Merg mai departe in lecturarea cursului, ajung la capitolul "2.2. Componenta psihologică: motivul şi raţiunea de a ucide (perspectiva psihologiei judiciare)".
Iata ce scrie aici:

"O bună înţelegere a comportamentului uman şi a naturii sexualităţii umane este o condiţie prealabilă, importantă pentru anchetatorul criminalist ce trebuie perfecţionată. Aceasta, împreună cu experienţa practică, asigură faptul că analiza adecvată a crimelor de natură sexuală poate fi inteligent urmărită.
Componentele comportamentului sexual se pot împărţi în trei segmente elementare: biologic (instinctiv), fiziologic (funcţional) şi emoţional (mental). Componenta emoţională sau mentală este cea mai puternică dintre cele trei segmente. Ar putea fi o presupunere logică aceea că mintea controlează actul, în sensul că mintea dictează ce este şi ce nu este excitant pentru un individ. Acesta poate fi un considerent important când se analizează ce s-a întâmplat la locul crimei de natură sexuală.
Sexul este, de asemenea, un act senzitiv, implicând toate cele cinci simţuri: pipăit, văz, auz, miros şi gust. Fiecare simţ este implicat într-un grad diferit de la individ la individ, care asociază un mesaj sexual semnificativ la un anumit simţ.
De exemplu: vederea unei femei îmbrăcată sumar poate fi excitantă pentru cineva, sau mirosul atunci când este legat de un anume parfum plăcut poate fi stimulul ce influenţează excitarea unei alte persoane. Acestea sunt răspunsurile perfect corespunzătoare, legate de sexualitatea umană atunci când mintea este stimulată de informaţii senzoriale semnificative. Oricum, când stimularea este dusă la extrem şi un individ devine obsedat, cu simţurile exacerbate, începe să apară o deviaţie. Din această atracţie nesănătoasă poate rezulta o acţiune corespunzătoare în afara fanteziei, incluzând omuciderea.
De asemenea, oamenii care sunt inhibaţi sexual pot avea expresii sexuale neconvenţionale, care pot fi periculoase. Aceste răspunsuri sunt cunoscute ca parafilia (,,paraphilias” – o atracţie până la deviaţie)....
Dacă o activitate este considerată sau nu periculoasă, substituţia activităţii sexuale şi a activităţilor de natură psihosexuală se pot evidenţia chiar ele însele la anumite scene ale crimei de natură sexuală şi trebuie luate în considerare în determinarea motivaţiei....
...
Perspectiva psihoexploratorie ca procedeu de investigaţie (redată aici prin exemplificarea omorurilor cu mobil sexual) este o strategie modernă aplicabilă soluţionării versiunilor viabile şi în alte direcţii: sinucidere vero, ştergerea şi disimularea urmelor pentru a ascunde omoruri veritabile, omor deghizat în sinucidere etc. "

Mai retin din "PROFILUL PSIHOCOMPORTAMENTAL CARACTERISTIC AL CRIMINALULUI NEORGANIZAT" urmatoarele caracteristici:

- Scor scăzut al inteligenţei
- Inadecvat social
- Necalificat
- Incompetent sexual
- Statut social scăzut
- Fără loc de muncă (tatăl)
- Educaţie dură în copilărie
- Tip anxios
- Consum minim de alcool
- Stress situaţional minim
- Trăieşte singur
- Trăieşte sau lucrează în apropierea locului crimei
- Interes minim faţă de eveniment
- Schimbare semnificativă de comportament (abuz de droguri/alcool, religiozitate)"

Lecturez si clasificarea crimelor de natura sexuala, precum si detalierea categoriilor de crime de natura sexuala si retin:

"2.6. Clasificări
Bazându-se pe experienţa sa de detectiv criminalist, Vernon J.Geberth împarte crimele de natură sexuală în patru categorii distincte:
- Violenţa interpersonală orientată către dispute şi atacuri;
- Viol şi/sau sodomie orientate către atac;
- Devianţă sexuală orientată către atac; crimă generată de impulsul sexual;
- Crime în serie.

2.7. Violenţa interpersonală
Cel mai comun tip de crimă de natură sexuală este acela generat de violenţa interpersonală. Acestea includ soţi/soţii, bărbaţi/femei, prieteni/prietene, prietene/prietene, prieteni/prieteni, şi chiar rude de sânge. Crimele pot, de asemenea, implica şi o a treia persoană, cum ar fi un iubit/iubită părăsit.
Moartea poate să nu apară ca fiind motivată de sex, dar după examinarea circumstanţelor, a elementelor de furie, ură, supărare sau răzbunare, se poate releva adevărata motivaţie. De exemplu: poliţia poate fi chemată într-un loc unde un bărbat sau o femeie este găsită complet îmbrăcată şi împuşcată în cap în stilul „execuţie”. La început, această moarte va apărea a fi altceva decât o crimă legată de sex. Pe măsură ce se verifică „background”-ul şi relaţiile victimei, o nouă posibilitate se poate prezenta.
De multe ori o soluţie simplă sau motivată este întunecată de ceea ce i s-a făcut cadavrului sau de felul cum a fost schimbată scena crimei. Ceea ce poate apărea că este opera unui psihopat, de multe ori se dovedeşte a fi acţiunea unui amant înfuriat sau soţ care, sub circumstanţe emoţionale, încearcă să distrugă victima prin depersonalizarea cadavrului, mutilare facială, şi/sau multiple tăieturi şi înjunghieri, unele dintre ele putând fi făcute post-mortem.

2.9. Devianţa orientată către atac
Crima născută din dorinţele sexuale orientate către atacul deviant şi sadic se distinge faţă de alte omoruri de natură sexuală prin implicarea mutilării. Cei mai mulţi ucigaşi, potrivit studiilor făcute de FBI, nu pot participa la acţiuni sexuale cu victimele lor (cum ar fi penetrarea penisului). În schimb, ei se vor masturba asupra victimei şi se vor angaja în mutilare post-mortem, cum ar fi: îndepărtarea sânilor femeilor, atac post-mortem asupra organelor genitale (masculine şi feminine), introducerea de obiecte în cavităţile trupului victimelor lor şi posibila antropofagie (consumul de carne umană).
Ucigaşul, care de obicei acţionează sub inspiraţie de moment, este obsedat de un fel de fantezie perversă. În mintea lui el şi-a plănuit actul şi are „controlul complet”. Oricum, când se iveşte posibilitatea, ucigaşul care, în general, este o personalitate dezorganizată, fie intră în panică, fie devine atât de implicat în fantezia lui încât scapă din vedere faptul că lasă urme. De exemplu: cadavrul este de obicei lăsat la locul atacului, unde pot fi urme de sânge mânjit pe cadavru (ceea ce înseamnă că poate fi sânge şi pe ucigaş), urme de masturbare (care pot furniza grupa sanguină a suspectului), urme de anvelope de maşină sau urme de paşi, obiecte personale ale ucigaşului lăsate în urmă, şi poate chiar amprente digitale lăsate la locul crimei.
De multe ori, el ia o „amintire” de la victima lui, de obicei un obiect personal sau chiar o parte din corpul victimei, care are o semnificaţie sexuală pentru el, cum ar fi un sân. În unele cazuri, criminalul se va întoarce la locul crimei, fie să retrăiască evenimentul, fie să mutileze mai departe, cadavrul."

Ajung la "Capitolul III PERSONALITATEA INFRACTORULUI - ALGORITMUL INFRACŢIONAL -Personalitate - Ecuaţie conjuncturală (situaţie) - Element declanşator - Trecerea la act - Cuplul penal victimă-agresor" si insist pe particularitatile psihologice urmatoare, care sigur ca sunt detaliate de autori:
-INSTABILITATEA EMOTIV-ACŢIONALĂ
-INADAPTAREA SOCIALĂ
-SENSIBILITATEA DEOSEBITĂ
-DUPLICITATEA COMPORTAMENTULUI
-IMATURITATEA INTELECTUALĂ
-IMATURITATEA AFECTIVĂ
-FRUSTRAREA
-COMPLEXUL DE INFERIORITATE
-EGOCENTRISMUL
-LABILITATEA
-AGRESIVITATEA
-INDIFERENŢA AFECTIVĂ (insensibilitatea morala)

Ma opresc cu studiul la capitolul "3.7. Particularităţile psihologice ale diferitelor categorii de infractori" selectand de aici profilului general al asasinului.

"ASASINUL - este cel mai odios şi cel mai nociv infractor. Acesta manifestă irascibilitate, impulsivitate şi agresivitate crescută. Este egocentric, dominator, având o capacitate de raţionalizare scăzută, instabil şi superficial în contactul afectiv, ceea ce îl face să se angajeze în situaţii conflictuale, reacţionând violent. Comiterea infracţiunii devine posibilă datorită intrării individului într-un mediu care oferă situaţii conflictuale de la care el nu ştie sau nu poate să se sustragă.
După motivul asasinatului (obţinerea unor avantaje materiale, ură, răzbunare, fanatism etc.) şi gradul de violenţă cu care infractorul săvârşeşte asasinatul, putem să ne dăm seama dacă avem de-a face sau nu cu un infractor normal. În cazul asasinilor normali nu este vorba de o plăcere sadică, ci de o relaxare după o mare tensiune, în urma rezolvării unei situaţii conflictuale pe cale asasinatului. Este deci o aparentă satisfacţie momentană după actul săvârşit. Situaţia conflictuală în care se află asasinul este dublată de un temperament impulsiv, de o motricitate mărită, care se exteriorizează prin violenţă de ordin fizic. Asasinul este insensibil la durerile fizice ale altora şi de aceea este lipsit de compasiune faţă de ceilalţi. Această insensibilitate nu este înnăscută, ci se câştigă ca urmare a modului de viaţă dusă în condiţii de vicisitudini fizice şi psihice (T. Bogdan, 1973)"

Continuarea lecturii o voi face astazi, iar precizarile - conspectul, in numarul viitor al articolului.

Pentru cei ce doresc sa studieze cursul integral din care am facut aceste referinte, il gasesc pe site-ul

carti download