De ce bărbaţii se uită la meci şi femeile se uită în oglindă (IV)

De ce bărbaţii „fac anumite lucruri"

Creierul bărbatului este structurat pentru a evalua şi înţelege obiectele, relaţia dintre ele, importanţa în spaţiu, cum funcţionează ansamblul şi soluţionarea problemelor. Creierul lui este programat pentru o reacţie în raport cu viaţa, care s-ar putea rezuma la „oare-cum-pot-s-o-repar". Bărbaţii utilizează acest criteriu al „reparaţiei" în abordarea a aproape tuturor situaţiilor. O femeie ne-a spus odată că ar fi vrut ca soţul ei să-i arate multă iubire — şi atunci el s-a apucat să tundă iarba. El considera că aceasta este o formă de exprimare a iubirii sale. Cînd ea i-a spus că tot nu este fericită, el s-a apucat să zugrăvească bucătăria. Cînd nici asta n-a avut nici un efect, s-a oferit s-o ia cu el la un meci de fotbal. Cînd femeia este supărată, se descarcă emoţional în prezenţa prietenelor, în schimb, cînd un bărbat e supărat, se apucă să repare motorul maşinii sau un robinet care curge.
Pentru a-şi demonstra iubirea faţă de ea,
el a escaladat cel mai înalt munte, a înotat
în cel mai adînc ocean si a traversat desertul
cel mai cumplit. Numai că ea l-a părăsit —
pentru că el nu era niciodată acasă.
In vreme ce femeile îşi imaginează tot felul de lucruri în legătură cu iubirea şi idilele, bărbaţii visează la maşini de curse, calculatoare mai puternice, ambarcaţiuni şi motociclete. Acestea sînt lucruri practice, care au o bază în spaţiu şi le dau posibilitatea să „nu stea degeaba".
De ce bărbaţii şi femeile se părăsesc unii pe alţii
Nevoia biologică a bărbatului constă în a asigura traiul femeii, iar recunoştinţa ei în raport cu eforturile depuse confirmă reuşita lui. Dacă ea e fericită, el se simte împlinit. Dacă nu este fericită, se consideră un ratat, pentru că el consideră că nu îi poate oferi destul. Permanent bărbaţii le spun prietenilor lor: „N-o pot mulţumi niciodată", acesta fiind un motiv suficient ca un bărbat să renunţe la o relaţie sentimentală pentru o altă femeie, care pare mulţumită de ceea ce îi poate el oferi.
Femeile îi părăsesc pe bărbaţi nu pentru că ar fi nefericite cu ceea ce le oferă ei,
ci pentru că sînt neîmplinite din punct de vedere emoţional.
Ea vrea iubire, idilă şi conversaţie, el simte nevoia ca femeia să îi spună că a reuşit în ceea ce a întreprins şi că este suficient ceea ce îi poate oferi. Dar şi bărbatul trebuie să fie romantic, şi mai ales s-o asculte atunci cînd ea vorbeşte, fără să ofere însă soluţii.
De ce bărbaţilor le displace să nu aibă dreptate
Pentru a înţelege de ce bărbaţilor le displace să nu aibă dreptate, e foarte important să înţelegem istoria şi de unde provine acest tip de atitudine. Imaginaţi-vă următoarea scenă. O familie din epoca de piatră stă adunată în jurul focului dintr-o peşteră. Bărbatul păzeşte intrarea, privind în depărtare şi supraveghind zona, scrutînd orizontul pentru a percepe cea mai mică mişcare. Femeia şi copiii n-au mîncat de cîteva zile bune şi el ştie că trebuie să plece la vînătoare de cum se îndreaptă vremea şi că nu se poate întoarce pînă nu aduce de-ale gurii. Acesta este rolul său, familia depinzînd de el. Toţi sînt flămînzi, dar încrezători că el va reuşi, ca întotdeauna, îl roade stomacul şi îl cuprind îndoielile. Oare va reuşi iar ? Sau familia îi va muri de foame ? Oare îl vor omorî alţi bărbaţi, pentru că este slăbit de foame ? Stă acolo şi pîndeşte, pe chipul lui neputîndu-se citi însă nimic. Nu trebuie să dea dovadă de teamă, pentru că familia lui s-ar descuraja. Trebuie să fie puternic.
Atunci cînd greşeşte, bărbatul se consideră
un ratat, pentru că nu a fost capabil
să-şi facă treaba aşa cum s-ar fi cuvenit.
Milioanele de ani în care a dorit să nu fie perceput ca un ratat se regăsesc în forma de organizare a creierului bărbatului modern. Majoritatea femeilor nu ştiu că atunci cînd merge singur cu maşina bărbatul probabil că se opreşte şi întreabă pe unde s-o ia. Dar ideea de a o face cu ea alături îi dă sentimentul unui eşec, că nu e în stare s-o conducă nicăieri.
Cînd femeia spune: „Hai să întrebăm pe cineva", bărbatul de fapt aude: „Eşti un incompetent, nu eşti în stare să găseşti un drum." Dacă ea spune: „Robinetul din bucătărie curge — hai să chemăm instalatorul", el aude: „Nu eşti bun de nimic — am să chem alt bărbat să facă treaba." Acesta este de fapt motivul pentru care bărbaţilor le vine foarte greu să spună: „Iartă-mă." Consideră că astfel acceptă că a greşit şi recunoaşte că a avut un eşec.
Pentru a depăşi o asemenea problemă, femeia trebuie să se asigure că nu-l face pe bărbat să simtă că a greşit atunci cînd discută asemenea chestiuni. Chiar şi atunci cînd bărbatului i se oferă de ziua lui un manual pentru autodidacţi, adesea el interpretează darul ca fiind exprimarea unui gînd: „Nu eşti destul de bun."

Bărbaţii urăsc criticile ce li s-ar putea aduce şi de aceea preferă să se însoare cu fecioare.

Bărbatul are nevoie să înţeleagă că obiectivul femeii nu este să-l facă pe el să greşească, ci să-l ajute, iar el nu trebuie să ia lucrurile ca pe ceva personal. Femeia vrea să îl schimbe în bine pe bărbatul pe care îl iubeşte, numai că el se gîndeşte atunci că nu îl consideră destul de bun. Bărbatul nu-şi recunoaşte greşelile pentru că va considera că de fapt ea nu-l iubeşte. Realitatea este însă că femeia îl iubeşte mai mult pe bărbat atunci cînd acesta îşi recunoaşte greşelile.

De ce bărbaţii îşi ascund sentimentele
Bărbaţii din ziua de azi continuă să păstreze moştenirea de a fi curajoşi şi de a nu arăta nici un fel de slăbiciuni. Femeile de pretutindeni întreabă: „De ce trebuie el întotdeauna să fie atît de puternic — de ce nu poate să se exteriorizeze, să arate ce simte ? Cînd este nervos sau supărat, se închide în sine, se izolează sau devine distant." „Trebuie să-i scoţi vorbele cu cleştele pentru a discuta despre problemele lui."
Din fire, bărbatul este bănuitor, competitiv, controlat, defensiv şi singuratic. El îşi ascunde starea emoţională, pentru a rămîne stăpîn pe situaţie. Bărbaţii consideră că exteriorizarea emoţiilor ar însemna o pierdere a controlului. Societatea reîntăreşte acest tip de comportament la bărbaţi, învăţîndu-i să „se poarte bărbăteşte", să-şi afişeze curajul sau spunîndu-li-se că „băieţii nu plîng niciodată".
Ca apărătoare a cuibului, femeia are un creier structurat pentru a fi deschis, încrezător, cooperant, pentru a-şi manifesta vulnerabilitatea şi a-şi destăinui emoţiile, pentru că ea ştie că nu este necesar să fie permanent stăpînă pe situaţie. De aceea atunci cînd un bărbat sau o femeie sînt confruntaţi simultan cu diverse probleme, fiecare este uşor dezorientat de reacţia celuilalt.

De ce bărbaţii oferă soluţii

Bărbaţii au o minte logică, axată pe rezolvarea problemelor. Cînd un bărbat intră într-o încăpere, într-o sală de şedinţe sau într-un restaurant, prima dată el observă imediat diverse lucruri care trebuie reparate, tablouri care trebuie îndreptate, pentru că atîrnă strîmb pe perete sau sesizează un alt fel de a împărţi spaţiul respectiv. Creierul lui este un fel de maşinărie care rezolvă probleme şi nu cunoaşte odihna. Chiar şi pe patul de moarte dintr-un spital, el se va gîndi cum ar trebui împărţit mai bine salonul pentru a profita de lumina naturală şi de priveliştea de afară.
O femeie vorbeşte despre problemele
ei pentru a se elibera de stres. Ea însă vrea
să fie ascultată, şi nu „reparată".
Cînd o femeie vorbeşte despre problemele ei, bărbatul o întrerupe veşnic şi oferă soluţii. El nu se poate abţine, pentru că aşa este programat creierul lui. Consideră că ea se va simţi mult mai bine dacă el va găsi o soluţie. Ea vrea doar să vorbească şi ignoră soluţiile lui. Ca urmare, el se simte incompetent si ratat ori se învinovăţeşte pentru problemele ei. Femeile nu vor soluţii, vor doar să discute despre problemele pe care le au cu cineva care să le asculte.
De ce vorbesc femeile stresate

In momentele de stres sau tensiune, sînt activate principalele funcţii ale creierului; în cazul bărbatului, orientarea în spaţiu şi logica. La femeie este activată funcţia vorbirii şi adesea ea începe să pălăvrăgească nonstop. Dacă e stresată, vorbeşte fără oprire oricui este dispus s-o asculte. Poate discuta despre problemele ei cu prietenele ore întregi, relatînd amănunţit toate faptele, iar ele întorc problema pe toate feţele. Ea discută despre probleme actuale, trecute sau viitoare, probleme posibile care nu au nici o soluţie. Cînd vorbeşte, nu se gîndeşte la nici o soluţie, ci vrea doar să fie compătimită, ea depăşind momentul prin vorbitul în sine. Discută în dezordine despre mai multe subiecte deodată, fără să ajungă la nici o concluzie.
Pentru o femeie, împărtăşirea problemelor ei
cu prietenele este un semn de încredere
şi de amiciţie.
Bărbatului îi vine greu să o asculte discutînd despre problemele ei, pentru că el consideră că ar trebui să găsească o rezolvare fiecăreia în parte. El nu vrea o simplă discuţie, ci vrea să şi acţioneze într-un fel! Mai mult ca sigur că o va întrerupe, întrebînd: „Şi care e de fapt ideea?" — ideea este tocmai că ea nu simte nevoia să existe o idee logică. Cea mai preţioasă lecţie pe care o poate învăţa un bărbat dintr-o atare situaţie este să asculte gesticulînd şi confirmînd onomatopeic spusele ei, fără să ofere soluţii. Acest concept însă este total străin oricărui bărbat, pentru că el nu vorbeşte decît atunci cînd are o soluţie de oferit.
Cînd aveţi de-a face cu o femeie supărată, nu-i oferiţi soluţii şi nici nu-i negaţi sentimentele — arătati-i doar că o ascultaţi cu atenţie.
Atunci cînd femeia refuză să accepte soluţiile bărbatului, strategia următoare este ca el să încerce să minimalizeze problemele, spunîndu-i: „De fapt, nu contează", „Exagerezi", „Las-o baltă" şi „Ce mare lucru!". Asta o înfurie pe femeie, care începe să simtă că el nu ţine la ea, pentru că nu vrea s-o asculte.

De ce nu vorbesc bărbaţii stresaţi

Femeia vorbeşte cu glas tare, adică poate fi auzită, în vreme ce bărbatul vorbeşte în gînd. La el nu există o zonă precisă în creier pentru vorbire, acest lucru convenind tipului său de setare mentală. Cînd se iveşte o problemă, el îşi vorbeşte în gînd, iar ea vorbeşte cu alţii.
De aceea, sub presiunea problemelor sau a stresului, bărbatul se închide în sine şi nu mai vorbeşte. El foloseşte lobul drept, încercînd să rezolve problemele sau sa găsească soluţii şi nu mai foloseşte lobul stîng, ca să asculte sau să vorbească. Creierul lui nu poate face decît „un singur lucru odată". El nu poate să rezolve probleme şi să asculte ori să vorbească în acelaşi timp. Această tăcere adesea o deranjează şi o înspăimîntă pe parteneră. Femeile le spun soţilor lor, fiilor sau fraţilor: „Hai, trebuie să spui deschis care e problema, ai să te simţi mai bine!" Ea spune asta pentru că acest sistem funcţionează în cazul ei. El, în schimb, vrea să fie lăsat în pace, să se uite acolo în gol pînă cînd găseşte soluţii şi răspunsuri. Nu vrea să vorbească cu nimeni, în nici un caz nu vrea să meargă la un specialist, la un terapeut, pentru că el consideră asta un semn grav de slăbiciune.
Celebra sculptură a lui Rodin, „Gînditorul", simbolizează un bărbat care reflectează la problemele sale. El vrea să stea pe stînca lui şi să găsească soluţii şi pentru asta trebuie să fie singur. Cuvîntul cheie este „singur" — nimănui nu i se îngăduie să vină după el pe stînca, nici măcar celor mai buni prieteni ai săi. De fapt, prietenilor nici nu le dă prin cap aşa ceva. Femeile însă simt nevoia să se caţere după el pentru a-i fi aproape, a-i aduce mîngîiere, drept pentru care ea este de-a dreptul şocată atunci cînd el o refuză tranşant!
Bărbaţii se refugiază pe stînca lor pentru
a-şi rezolva problemele — femeile care
se iau după ei sînt respinse.
Dacă Rodin ar fi făcut o sculptură cu o femeie, probabil că i-ar fi spus „Vorbăreaţa". Femeile trebuie să înţeleagă că atunci cînd bărbatul se refugiază pe stînca lui, trebuie să-l lase în pace, să gîndească liniştit. Multe femei au impresia că tăcerea lui denotă lipsă de dragoste sau supărare. Şi asta pentru că atunci cînd femeia nu vorbeşte, ea este furioasă sau supărată. Dacă ea îl va lăsa în pace pe stînca lui cu un ceai şi un fursec, fără să-l forţeze să deschidă discuţia, el îşi va reveni. După ce în final va rezolva problema, se va da jos de acolo singur, se va simţi fericit şi va reîncepe să vorbească.

De aici decarcati cartea in format integral

Niciun comentariu: