Valentina Garlea despre magia neagra si consecintele acesteia - fragment din carte -

Legenda: in expunerea si vorbirea doamnei Valentina Garlea, termenul "bec" are semnificatia de chakra.


- In perioada când mi-o plesnit finitul de pe inimă - cum îi zic domnii doctori, infarct -, am stat la Spitalul Militar din Bucureşti mai mult de o săptămână. Dar vedeam şi acolo bolnavi alături de doctorii cei mari, care erau domnul general Dumitru Constantin şi domnul general Tănase. Mergând aşa mai multe zile în cabinetul domnului general Dumitru Constantin, am tot văzut ca pe un colţ al biroului său tot ieşeau energii; el mi-o spus că-s de la un cristal de cuarţ mai mare, care era lat cât palma. La cristalele de cuarţ, eu am văzut întotdeauna că ele scot energii. Cu toate că avea mai multe bucăţi în mai multe locuri din cameră, acela de pe birou îmi plăcea cel mai mult, că scotea cele mai frumoase energii. Cât stăteam acolo, tot întorceam capul spre ele, că-mi plăcea să-i văd energiile şi îmi era drag.
In ultima zi de stat în spital, după ce am văzut mai mulţi pacienţi pe care îi aducea în cabinet şi îi spuneam ce văd la ei, domnul general m-o rugat:
- Valentino, du-te până la Ploieşti, la o fostă pacientă pe care am operat-o, şi vezi ce se întâmplă cu fata aceea şi apoi să vii să-mi spui şi mie.
Dar dansul o uitat să-mi spună că îl rugase pe domnul consilier C.V. care m-o condus şi în alte locuri în Bucureşti - ca să-mi pună cristalul ce-mi era drag în poşeta mea.
Când am ajuns într-un sat lângă Ploieşti, am intrat într-o casă, pe o sală lungă. Eu mi-am lăsat geanta acolo şi am intrat într-o altă cameră. Cu toţii eram nouă persoane; era domnu' consilier C.V., eram eu, erau bunica şi bunicul fetei - pe care o chema Irina -, erau părinţii ei şi încă nu mai ştiu cine.
Dar ce-am văzut în primul rând intrând în cameră, n-am spus la nimeni: deasupra patului erau nişte baloane foarte urât colorate. Dar baloanele erau ca o haină, ca să ţină ce aveau înăuntru; aveau o culoare neagră, lucioasă, cu ţepi mari roşii, de un roşu ţipător. Inăuntrul lor aveau fiecare şerpi, broaşte şi nişte dihănii care de care mai urâte.

[N.A.: Intr-adevăr, multe dintre basmele populare menţionează astfel de „arătări” care interveneau şi căutau să facă rău eroilor din poveşti. Această viziune a Valentinei era oare un „basm modern” ? Nicidecum!
In literatura cunoaşterilor paralele există autori competenţi care au relatat, la rândul lor, existenţa şi manifestările unor astfel de „forme ciudate” din materii eterice invizibile, ca fiind o categorie distinctă a prezenţelor din mediul nostru, despre care nu ştim mai nimic. Dar, nu demult, am primit o interesantă dovadă obiectivă a acestei stranii realităţi: printre zecile de fotografii obţinute „la întâmplare” de tehnicianul Geza Bukaresti (din Tg. Mureş) în zona cunoscutei păduri Hoia-Baciu - din vestul municipiului Cluj-Napoca -, prin care a surprins variate prezenţe aeriene ale unor globuri negre, colorate şi albe - toate invizibile -, un clişeu a oferit o „curiozitate” unică: în interiorul unui glob relativ întunecat (fig. 12) se afla capul eteric al unui câine! (Acest document fotografic l-am publicat şi în cartea OZN eterice - fig. 82).
Legat de existenţa reală a unor globuri din materii eterice care conţin „forme” specifice de animale, iată, de exemplu, cum se exprima autorul rus V. Goci (profesor la Şcoala Superioară de Bioenergetică din Soci - Rusia), într-o carte editată relativ recent şi în limba română: „Există situaţii în care (...) se afla structuri energetice străine, vizualizate în Cauzal sub formă de şerpi negri, păsări negre, animale etc.
(...) Duhurile întunecate au devenit Forţele stinse pe care omul, din ignoranţă, le ridică din Nonexistenţă prin înclinaţia sa către ritualuri vechi. In afară de acestea, duhurile întunecate sunt create de forţele întunericului şi chiar de oamenii înşişi (...) Pe locul infiltrării duhului apare un puternic surplus de energie şi se dezvoltă repede o plagă, un cancer, răni care nu se vindecă.
(...) în câmpul cauzal, forţa care frânează dezvoltarea spirituală influenţează negativ starea sănătăţii capătă, cel mai adesea, formă de şarpe, pasăre, animal, culoarea acestora indicând calitatea forţei. Un şarpe negru indică forţa vrăjitoriei; acelaşi lucru il înseamnă şi broasca, dar puterea ei este mult mai mică.
(...) Există şi forţe lipsite de formă care se manifestă ca nişte forţe ce acaparează omul. In acest fel se manifestă acţiunea magiei negre pe linia rudelor apropiate.”
Desigur că, în relatarea sa, Valentina a spus doar ceea ce a perceput ea însăşi şi nu a fost influenţată cu nimic de cartea lui V. Goci, care a fost editată abia în anul următor întâmplării relatate de ea imediat după derularea faptelor. In schimb, textul citat mai sus vine să explice într-o anumită măsură cele întâmplate în casa respectivă, susţinând, în fapt, veracitatea spuselor Valentinei. Să urmărim însă continuarea relatării:]


- Când am intrat, fata era în pat. Am aflat că are 16 ani şi că doctorii au zis că e în „comă vegetativă” sau cam aşa ceva. Becurile i le-am văzut luminate, dar luminile i se tot întrerupeau. Am văzut apoi că îi era ciobit creierul mic, iar pe creierul mare era o modificare mare şi însângerată. Fata nu vorbea şi nu făcea nici o mişcare.
M-am aşezat pe pat ca să văd mai bine, căci doar pentru văzut venisem; s-o aşezat şi domnul consilier alături.
Da' atunci am văzut că din hol, din geanta mea, venea un şuvoi de culori, de energii. Şi l-am întrebat pe domnul C. V. :
- In geanta mea parcă ar fi cristalul de pe biroul domnului general. Ia vedeţi, nu cumva l-o fi pus acolo ? Dacă este, aduceţi-l încoace.
El s-o dus şi a adus cristalul şi, când mi l-o arătat în mână, i-am spus :
- Vă rog să-l puneţi pe pat, lângă fată.
Stând cristalul acolo şi când s-o aşezat iar pe pat domnul CV, s-o auzit un sfârâit ca atunci când în ulei fierbinte torni grăunţe pentru ca să faci cucoşei şi apoi s-o auzit un pârâit scurt, dar tare. Şi dintr-o dată, pe faţă, pe mâni, peste haine, peste tot o venit o pulbere. Era o pulbere ca şi cum mama ar fi curăţat soba şi ar fi aruncat funinginea pe noi. Şi din câtă vorbărie era înainte în casă, nimeni nu a mai scos o ţipenie de vorbă.
Eu, care eram cu ochii închişi, ce-am văzut: când de la cristal s-o dus energia asupra fetei, toate baloanele alea urâte s-or năpustit buluc în energiile cristalului. Dar s-or descompus toate baloanele, nimic n-o mai rămas din ele. Da' şi cristalul s-o făcut pulbere.
In clipa ce-o urmat, fata o început să mişte mâna dreaptă şi o dat să spună ceva, dar numai parcă o mugit ca un viţel.
Toţi din casă s-or minunat, dar teama le era foarte mare. mai ales bunicăi. Atunci or prins a vorbi între ei.
Eu m-am ridicat şi am ieşit cu domnul C. V. căruia i-am zis că e mai bine să plecăm.

Am ajuns seara în Bucureşti, la familia Anghel; era ceasul nouă şi jumătate şi era urât şi rece. Când am intrat în casă şi ne-or văzut cei de acolo, plini de funingine (că în maşină n-am mai pus hainele groase pe noi), ne-or întrebat:
- Dar de unde veniţi? Aţi fost la curăţatul coşurilor, sau de unde?
Domnul C. V. le-o povestit şi o zis că, pe cât îi el de umblat în multe ţări, n-o auzit şi n-o văzut niciodată să pocnească şi să se facă pulbere un pietroi de cuarţ. Apoi l-o sunat la telefon şi pe domnul general şi i-o spus şi lui întâmplarea. Domnul general m-o rugat să nu plec la Iaşi în noaptea aceea, să amân plecarea, ca să vin să-i spun şi eu tot ce-am văzut.
A doua zi, povestindu-i domnului general şi la alţi colegi de-ai lui întâmplarea cu funinginea, nu le venea să creadă şi poate n-ar fi crezut dacă acolo n-ar fi fost de faţă şi domnul consilier CV. şi alţi oameni.
Dar ceea ce am văzut în plus acolo şi nu-mi venea să spun, o fost aceea că vina o avea bunica fetei. Ea, la viaţa ei, s-o ocupat numai cu vrăjitorii şi descântece şi tot ce-a făcut ea rău înainte, acum plătea copila prin chinurile care le avea.

[N.A.: Iată aşadar că straniile prezenţe percepute de Valentina deasupra patului fetei, precum şi ceea ce a văzut ea în gândurile şi chiar în trecutul bunicii sunt în totală concordanţă cu cele cunoscute şi scrise de profesorul V. Goci - aflat însă la o distanţă de peste o mie de kilometri -, fără ca aceşti doi clarvăzători să se fi cunoscut sau măcar să fi auzit unul de altul. Este clar că Valentina a văzut cu adevărat „baloanele” cu şerpi şi cu broaşte, precum şi activităţile de magie neagră, des repetate, ale bătrânei, care s-au imprimat în mod automat în materia eterică a fiinţei ei. Dar, în sudul îndepărtat al Rusiei, profesorul V. Goci scria în cartea sa o remarcă similară: „Un şarpe negru indică forţa vrăjitoriei; acelaşi lucru îl înseamnă şi broasca. (...) Duhurile întunecate sunt create de forţele întunericului şi chiar de oamenii înşişi. (...) Pe locul infiltrării duhului rău apare un puternic surplus de energie şi se dezvoltă repede o plagă, un cancer, răni care nu se mai vindecă.
In acest mod se manifestă acţiunea magiei negre, pe linia rudelor apropiate.”

Insă autorul rus a accentuat acest aspect şi în contextul amplelor modificări de natură spirituală survenite fără ştiinţa noastră în ultimele trei decenii atât la nivelul lumii eterice, cât şi la cel al omenirii încarnate, o dată cu intrarea într-o nouă eră cosmică; consideraţiile sale sunt evident clarificatoare, dar, totodată, reliefează, în plus (dacă mai era nevoie), remarcabila capacitate a Valentinei de a discerne imediat adevăratele cauze ale unor fapte sau fenomene, oricât de ascunse ar fi acestea: „Una din proprietăţile Noului Timp în care trăim constă în faptul că orice activitate de magie neagră şi-a redus efectele asupra unui şir mai extins de rude apropiate, cu restrângerea lor în timp, căzând astfel numai pe umerii unuia dintre urmaşi, acoperindu-1 complet sau parţial şi blocându-i astfel mişcarea energiei.”
Aşadar, exemplul trist oferit de sărmana fată de lângă Ploieşti este întru totul edificator, demonstrând adevărul unor relaţii şi, respectiv, al unor realităţi foarte ascunse care, pentru neinformaţi, apar ca fiind direct fantastice şi greu de conceput.
Din păcate, exemple asemănătoare cu cel al fetei respective sunt mult mai numeroase, dar au rămas necunoscute, datorită ignoranţei oamenilor.
Cunoscutul bioenergetician - terapeut rus S.N. Lazarev, care foloseşte o metodă proprie de aflare a adevăratelor cauze ale diferitelor boli sau tulburări funcţionale - provocate pe linie karmicâ de fapte petrecute cu mult timp în urmă -, a publicat o întreagă serie de întâmplări în care fapte urâte săvârşite de părinţi sau bunici au afectat sănătatea propriilor copii sau nepoţi. Dintr-o suită de exemple incluse într-o carte a sa , iată un citat restrâns al unuia dintre ele:
,,M-a sunat o femeie şi mi-a spus că are nişte complicaţii grave, legate de un lucru ciudat, de un fenomen nebulos. (...) Cauza principală a ceea ce se întâmpla cu femeia aceea era cuprinsă în karma ei. Bunica femeii, în anii săi de tinerele, a iubit un om însă nu a dorit copilul şi a făcut avort. Uciderea iubirii şi a copilului au dus la situaţia că pentru aceste fapte au trebuit să plătească fiica şi nepoata, adică urmaşii ei. Această plată a păcatelor ancestrale a îmbrăcat cele mai diverse forme: dureri ale trupului, deformarea destinului, tulburări psihice.”
Şi acest autor rus a sesizat şi a investigat complexa problemă a preluării de către copii şi nepoţi a urmărilor karmice generate de diferite fapte rele făcute anterior naşterii lor, de părinţi sau bunici. El a indicat drept cauză faţă de efectele constante o tulburare de natură energetică a câmpurilor karmice la descendenţi, fără să explice însă procesul fizic intim: „întoarcerea programelor karmice negative se produce uneori într-un ritm lent şi nu întotdeauna asupra autorului lor, ci, foarte des, asupra copiilor. Am înţeles cât de strânsă este legătura dintre moralitatea părinţilor, a fraţilor, a surorilor şi a rudelor apropiate cu sănătatea, psihicul şi soarta noastră. Sistemul autoreglării câmpurilor reprezintă o conexiune inversa a Universului. Esenţa lui constă în aceea că orice faptă a omului, bună sau rea, se reîntoarce la acesta în virtutea unităţii câmpului informaţional ai Universului.
(...) Inainte, mecanismul punitiv se întindea pe parcursul câtorva generaţii, făcându-se simţit prin apariţia bolilor şi a nenorocirilor până la nepoţi şi strănepoţi sau în vieţile ulterioare ale celor vinovaţi. Acum, viteza acestor procese a crescut atât de mult, încât omul are timp să plătească pentru faptele sale încă în această viaţă, atât cu sănătatea proprie, cât şi cu cea a copiilor săi.
Răscumpărarea păcatelor prin sănătatea copiilor pare absurdă din punct de vedere al individului, însă, la nivelul câmpurilor energetice, nu există indivizi, ci idei, fiecare om fiind o sumă a anumitor programe, iar mecanismul blocării funcţionează împotriva ideilor şi a programelor nocive. Or, copilul intensifică toate programele părinţilor şi de aceea este nevoit sa dea un tribut mai greu.”
Intr-un atare context informativ, reluând întreaga relatare a Valentinei (care este mai extinsă decât a permis spaţiul cărţii), i-am pus o întrebare pe care, desigur, şi cititorii ar dori să o pună în căutarea unor lămuriri suplimentare şi a unor explicaţii mai apropiate:
- Care sunt, totuşi, fenomenele care conduc la situaţia ca un copil nevinovat să plătească - pe linie karmicâ - pentru păcatele părinţilor sau ale bunicilor?
Percepând fenomenele care se petrec în intimitatea neştiută a fiinţei umane, „oarba-fenomen” mi-a explicat foarte concret procesul transmiterii pe cale energetică a intruziunilor karmice în „programul” descendenţilor, într-un mod pe care nici un autor nu l-a remarcat până acum; acest lucru i-a fost posibil întrucât totul se produce prin jocuri de energii specifice materiilor eterice, în domenii spectrale pe care numai prin deblocarea simţurilor entităţii spirituale proprii le putem sesiza. In acest mod, Valentina oferă un alt set de informaţii deosebite care, de asemenea, ar trebui să fie ştiute de toată lumea. Din păcate, aspectele respective sunt încă ignorate, încât oamenii de pretutindeni continuă să greşească şi pe această linie, spre nenorocirea propriilor copii:]


--------------
După doi ani de la această întâmplare, Valentina a avut parte totuşi de o anumită satisfacţie: părinţii fetei de la Ploieşti au venit la Iaşi, unde au căutat-o în mod special. Intraţi în cabinetul în care conlucra cu un medic, aceştia au povestit şi doctorului ieşean cele petrecute în casa lor, întocmai cum relatase şi Valentina. In plus, au menţionat că, deşi fiica Irina era declarată în comă de gradul IV - menţinută şi după operaţia la creier - ulterior exploziei cu pulverizarea cristalului, starea ei s-a îmbunătăţit imediat, într-o anumită măsură: nu vorbeşte, dar scoate sunete nearticulate în raport cu necesităţile pe care le are, mişcă mâinile şi cu ochii urmăreşte persoanele din cameră; au rămas deci numai urmările operaţiei, starea de comă fiind eliminată. Acesta a fost de fapt efectul dezintegrării formelor eterice globulare „create” prin gândirea concentrată a vrăjitoarei pentru a face rău altora, dar, ca orice formâ-gând creata astfel, s-a reîntors în casa acesteia, nenorocindu-i nepoata! Legea fundamentală a karmei are la bază tocmai acest fenomen fizic universal: orice energie emisă de o entitate (gând şi apoi faptă) se reîntoarce la sursa care a emis-o, menţinându-şi influenţele - benefice sau malefice - atât timp cât este alimentată cu acelaşi fel de energie. Fenomenul este întru totul asemănător producerii şi folosirii curentului electric, la care fluxul de electroni acceleraţi se reîntoarce la sursă (dar într-un timp mult mai scurt), prin conductorii respectivi.

Niciun comentariu: