Cuvantul omului

Oamenii de reala valoare si geniu sunt modesti.
Mi-a dovedit-o viata, a demonstrat-o istoria, o spun cartile.
Orgoliul, aroganta, infatuarea, reprezinta cartea de vizita a prostului. Si ma refer chiar la prostul comunitar al zilelor noastre, cel de care te lovesti zilnic, genul acela caruia cand ii vorbesti sau il intrebi despre o carte - indiferent de felul acesteia: manual de scoala, beletristica, etc ....- va raspunde invariabil: "Da-le dracu de carti, ce mai faci cu ele azi? Azi banu conteaza si cu el poti avea orice. Banu cumpara tot: diplome, scoli, facultati.".
Cum ar putea exemplarul cu pricina sa priceapa ca stiinta din creier nu se poate cumnpara, ca stiinta aceea se obtine prin studiu individual si prin munca.
Prostul cu pricina are doar o viziune cantitativa asupra mediului inconjurator: vila, mertzan, si conturi cu bani fara numar. Creierul lui este neted, circumvolutiunile si zonele de excitatie lipsesc din structura acestuia, caci creierul lui nu are exercitiul gandirii.
Comentariul de mai sus mi-a fost inspirat astazi de o individa deloc tanara, desi nici macar tineretea nu este o scuza - nu gasesc alt termen mai adecvat - plina de fitze si multa autoimportanta, individa pe care Dumnezeu in marea lui bunatate mi-a indicat-o drept termen de comparatie, pe scala de masurare a prostiei umane.
O priveam cum se exprima despre carte si despre stiinta in general si ma gandeam la povestea doctoritei Sanziana Hangan din romanul Ilenei Vulpescu - "Arta conversatiei" - care idolatriza educatia primita de la mama sa: "Sa te porti mama cu cuvantul precum cu oul crud".

O priveam, n-am comentat in nici-un fel, caci nu era cazul sa incerc, si ii multumeam lui Dumnezeu in gand ca nu m-a creat dupa chipul si asemanarea asteia.

Poate ca dintr-o reactie de aparare impotriva nocivitatii prostiei umane, mi-a fugit apoi gandul la marele om Mohandas Karamchand Gandhi, cel caruia poporul sau i-a dat numele de Mahatma - marele spirit adica. Am simtit nevoia sa recitesc o parte din vorbele lui de duh, sa privesc la viata lui, dar si la viata noastra, prin cuvantul pe care l-a lasat in urma sa.
Cuvantul ca oglinda a sufletului.

Doamne, ce ne-am fi facut noi in aceasta lume, daca un Ghandi, un Kazantzakis, un Sartre, un Einstein, nu ar fi existat ?

N-as vrea sa fiu inteleasa gresit, eu nu detest si nu dispretuiesc prostia umana si nici pe reprezentantii acesteia, doar ca ma indurereaza si imi provoaca o mila imensa atunci cand isi arata putinul bagaj pe care l-au capatat in timpul existentei lor. Las in grija Domnului fiintele acestei lumi si incerc sa comunic doar cu cei care-si cauta drumul spre lumina si adevar, cu cei ce nu-si doresc sa treaca prin timpul existentei lor precum orbii.

Am si eu in viata asta si neintelegerile mele, si limitele mele, dar am invatzat ca acolo unde nu stiu, trebuie sa intreb, acolo unde stiu sa-l lamuresc pe cel care ma intreaba, pe cel care-si cauta raspunsul. Dar cu respect pentru cuvant si mai ales pentru om.

Credinta mea este ca nu intamplator Omul - Fiul lui Dumnezeu Iisus Christos, dar si marile spirite precum Mahatma Ghandi au propovaduit lumii despre iubire si adevar.

Va ofer si voua dragii mei, cateva din vorbele de duh al celui pe care eu l-as numi omul secolului XX. Priviti modestia ce razbate din cuvantul sau, lasati profunzimea vorbelor sale sa patrunda in sufletul vostru.

"A nesocoti o singură fiinţă înseamnă să nesocoteşti forţele divine, aducând stricăciuni astfel nu doar acestei fiinţe, ci, prin ea, întregii lumi. "

"Iubirea este cea mai mare forţă a omenirii şi totuşi este cea mai modestă pe care ne-am putea-o închipui. "

"Este mai uşor să construieşti o punte peste oceanul ce desparte două continente, decât să treci peste prăpastia ce desparte doi indivizi sau două popoare. "

"Trei sferturi din toate neînţelegerile vor dispărea de pe faţa pământului dacă ne vom pune în locul duşmanilor noştri şi le vom înţelege punctul de vedere. Atunci vom deveni deîndată una cu ei, sau ne vom gândi cu îngăduinţă la ei. "

"În ceea ce mă priveşte, mă consider incapabil de a urî vreo fiinţă de pe acest pământ. Disciplina şi rugăciunile m-au ajutat ca de peste patruzeci de ani să nu mai urăsc pe nimeni. Ştiu că aceasta este o sarcină incredibilă, cu toate acestea o duc la capăt cu toată umilinţa."

"Un lucru a săpat rădăcini adânci în sufletul meu: credinţa că morala stă la baza tuturor lucrurilor şi că adevărul este substanţa întregii moralităţi. Astfel că adevărul a devenit singurul meu scop. El a devenit din ce în ce mai important pentru mine, iar sensurile pe care i le-am dat au devenit din ce în ce mai largi. "

"Viaţa mea este un întreg indivizabil iar activităţile mele se întrepătrund unele pe celelalte; toate izvorăsc din iubirea mea neostoită pentru oameni. "

"M-am dus într-o zi la Pretoria la un frizer englez. Acesta a refuzat să mă tundă. Am fost profund jignit, dar mi-am cumpărat mai apoi imediat o foarfecă şi mi-am tăiat singur părul în faţa oglinzii. Am reuşit mai mult sau mai puţin să îmi scurtez părul din faţă, în ceea ce priveşte ceafa, a fost un dezastru. Prietenii de la tribunal s-au tăvălit de râs. "Ce s-a întâmplat cu părul dumneavoastră, Gandhi? Vi l-au mâncat şoarecii?" "Nu. Frizerul alb n-a vrut să se coboare într-atât încât să-mi atingă părul negru", le-am zis. De aceea am preferat să mă tund singur, indiferent cât de puţin m-aş pricepe." Acest răspuns nu i-a surprins pe prietenii mei. Nu se putea imputa nimic frizerului pentru că refuzase să mă tundă. El şi-ar fi pierdut clienţii dacă ar fi servit vreo persoană de culoare. Noi (indienii) nu le permiteam frizerilor noştri să-şi servească fraţii intangibili. Am plătit preţul pentru această atitudine în Africa de Sud - şi nu numai odată, ci adeseori, iar convingerea că acest lucru era o pedeapsă pentru proprile noastre păcate m-a împiedicat să mă enervez."

Niciun comentariu: