Partea 1
Partea 2
Partea 3
Partea 4
Partea 5
Partea 6
Dr. Ovidiu Dragos Argesanu - Curs video Shamballa Reiki
Partea 1
Partea 2
Partea 3
Partea 4
Partea 5
Partea 6
Partea 7
Partea 8
Partea 9
Partea 10
Partea 11
Pareta 12
Partea 2
Partea 3
Partea 4
Partea 5
Partea 6
Partea 7
Partea 8
Partea 9
Partea 10
Partea 11
Pareta 12
CEDO obligă România să rezolve în 18 luni problema restituirii proprietăţilor
CEDO obligă România să rezolve în 18 luni problema restituirii proprietăţilor
Autor: Roxana Pricop
Sursa articol aici.
Un Fond Proprietatea nefuncţional şi o procedură administrativă haotică de despăgubire a foştilor proprietari i-au adus României cea mai dură sancţiune din partea CEDO prin care Curtea de la Strasbourg obligă statul român să rezolve în 18 luni problema restituirii proprietăţilor.
Ieri, 12 octombrie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a declanşat în premieră procedura pilot împotriva României, în două dosare care privesc sistemul român al retrocedărilor.
Deciziile luate de Curte ieri în cazul celor două dosare-Atanasiu şi Poenaru vs România şi Solon vs România- vor fi folosite drept punct de plecare pentru remedierea deficienţelor din domeniul proprietăţii.
Prin pronunţarea deciziei-pilot, toate cele peste 1.000 de cauze privitoare la imobilele naţionalizate de statul român aflate la CEDO se suspendă pentru o perioadă de 18 luni, respectiv până în aprilie 2012, interval în care statul român este obligat să ia măsurile legislative, bugetare, administrative pentru rezolvarea problemei despăgubirii foştilor proprietari.
"CEDO dă ocazia şi obligă în acelaşi timp România să rezolve problemele privind despăgubirea foştilor proprietari prin modificarea legislaţiei din domeniu, prin modificarea legislaţiei care reglementează Fondul Proprietatea, precum şi prin impunerea unui timp efectiv în care să aibă loc procedura administrativă de despăgubire. În prezent, procedura administrativă de despăgubire este haotică, iar foştii proprietari sunt nevoiţi să apeleze la instanţele judecătoreşti pentru a primi rezolvare", a spus avocatul Raluca Niculescu-Gorpin care a reprezentat cazul Solon la CEDO.
"Decizia confirmă o serie de modificări de natură administrativă, legislativă şi bugetară care trebuie realizate la nivelul statului român. Este necesară revizuirea legislaţiei şi a celorlalte probleme administrative privind plata despăgubirilor, aşa încât să se evite viitoare condamnări", a spus Răzvan-Horaţiu Radu, agentul Guvernului la CEDO.
Deciza CEDO are loc la cinci ani de la momentul înfiinţării Fondului Proprietatea prin care statul român a vrut să despăgubească foştii proprietari, dar care nu este nici în prezent funcţional, şi la aproape zece ani de la prima reformă legislativă în domeniul restituirii proprietăţilor.
În cazul Solon, CEDO a obligat statul român să plătească Ileanei Solon despăgubiri în valoare de 115.000 de euro pentru un teren naţionalizat în timpul regimului comunist şi pe care în prezent se află Grădină Botanică din Craiova. Ileana Solon avea o hotărâre irevocabilă de despăgubire din partea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţieîncă din 2006 şi aştepta să fie despăgubită în numerar pe listele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor încă din 2008, cu toate acestea nu a primit niciun fel de compensaţie.
În cazul Atanasiu şi Poenaru, CEDO a obligat statul român să plătească despăgubiri cumulate de 65.000 euro celor doi foşti proprietari.
În situaţia celor trei foşti proprietari se află alte câteva zeci de mii care şi-au depus dosarele de despăgubire la ANRP încă din 2006 şi nu au primit încă o decizie.
"Potrivit estimărilor făcute de Guvern, sunt necesari 21 mil. euro pentru a compensa pe toţi foştii proprietari, în contextul în care Produsul Intern al României a fost de 120 mld. euro în 2009, iar plăţile efective de compensare au fost de 84 mil. euro până în prezent", potrivit argumentelor din decizia CEDO.
"Este greu de crezut că statul român are cele 21 de miliarde de euro pentru despăgubirea foştilor proprietari astfel încât va acţiona cel mai probabil la reformarea cadrului legislativ şi administrativ", a comentat avocatul Niculescu-Gorpin.
Curtea de la Strasbourg şi-a motivat decizia de a declanşa procedura-pilot în problema retrocedărilor prin numărul foarte mari de plângeri primite precum şi faptul că în ciuda zecilor de hotărâri prin care s-a pronunţat asupra ineficienţei mecanismului de acordare a compensaţiilor pentru imobilele naţionalizate de statul român, nu s-au realizat progrese semnificative.
Încă din primul an de funcţionare a Fondului Proprietatea, în 2006, CEDO a susţinut că despăgubirile prin Fondul Proprietatea nu rezolvă problema restituirii proprietăţilor.
"Această decizie-pilot dă Curţii un răgaz de timp pentru că CEDO nu mai face faţă numărului uriaş de dosare pe tematica nerespectării dreptului la proprietate", a conchis avocatul Niculescu-Gorpin.
Problemele identificate de CEDO în procesul de despăgubire a foştilor proprietari
Sentinţele anterioare identifică o serie de surse de probleme în ceea ce priveşte legislaţia şi practica administrativă care, pe lângă dificultăţile subliniate de Guvern, au afectat şi ar putea să mai afecteze un număr mare de persoane.
Principala cauză pare a fi extinderea graduală a sferei de acoperire a legilor de restituire care a ajuns să includă toate proprietăţile imobiliare naţionalizate, la care se adaugă absenţa unei limite a compensaţiilor.
Complexitatea prevederilor legislative şi schimbările pe care acestea le-au suferit au determinat practici judiciare inconsistente şi o lipsă generalizată de certitudine legală privind interpretarea conceptelor cheie privind drepturile foştilor proprietari, ale statului şi ale terţelor părţi care au achiziţionat proprietăţi naţionalizate.
Curtea consemnează că autorităţile interne, confruntate cu multitudinea procedurilor de restituire, au răspuns prin adoptarea Legii nr. 247/2005 prin care au stabilit o singură procedură administrativă pentru solicitarea compensaţiilor, aplicabilă tuturor proprietăţilor vizate.
Această armonizare, care reprezintă un pas în direcţia corectă prin instaurarea unor proceduri simplificate, ar fi eficientă dacă autorităţile competente, şi în particular Comisia Centrală (ANRP - n.red.), ar avea suficiente resurse umane şi materiale la dispoziţie pentru a face faţă sarcinilor pe care le au.
În acest context Curtea ia notă de faptul că Comisia Centrală, confruntată cu un volum de muncă substanţial, a prelucrat iniţial dosarele în ordine aleatorie. Deşi criteriile de selecţie a cererilor examinate au fost amendate, până în mai 2010 doar 21.260 dintr-un total de 68.355 de dosare înregistrate la Comisie au primit decizii de emitere a "certificatelor de despăgubire" şi au fost făcute mai puţin de 4.000 de plăţi.
Absenţa oricărei limite de timp pentru procesarea cererilor de către Comisia Centrală este un alt punct slab în mecanismul intern de compensare, identificat de Curte şi recunoscut de ÎCCJ (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României). Ultima a criticat Comisia Centrală pentru lipsa de celeritate (în soluţionarea cererilor) şi i-a cerut să examineze cererile într-o "perioadă rezonabilă".
Totuşi, în absenţa unui termen limită statutar obligatoriu, Curtea consideră că cererea menţionată este în pericol de a rămâne teoretică şi iluzorie şi că dreptul de a depune plângeri în justiţie privind întârzierile Comisiei Centrale riscă să fie deposedat de substanţă.
În final, Curtea ia notă de povara considerabilă asupra bugetului de stat pe care o reprezintă legislaţia proprietăţilor naţionalizate şi care Guvernul admite că este oneroasă. Totuşi, (Curtea) este uimită de ritmul lent de progres spre listarea Fondului Proprietatea la Bursă, deşi listarea trebuia să aibă loc în 2005 şi tranzacţionarea acţiunilor ar permite ca unele solicitări din partea persoanelor care au "certificate de despăgubire" să fie rezolvate prin piaţa de capital, uşurând astfel presiunea pe buget.
Având în vedere numărul mare de probleme legate de mecanismul restituirii şi compensaţiei, care au persistat după adoptarea sentinţelor Viaşu, Faimblat şi Katz (dosare anterioare pierdute de statul român la CEDO), Curtea consideră că este imperativ ca statul să ia măsuri urgente pentru a garanta într-un mod eficient dreptul la restituire sau compensare, cu menţinerea unui echilibru între diferitele interese aflate în joc.
Cifrele procesului de despăgubire
202.782 de cereri au fost depuse la autorităţile locale pe Legea 10/2001, din care 119.022 au fost analizate, iar în 56.000 de cazuri s-au dispus compensaţii.
46.701 dosare realizate sub Legea 10/2001 şi 375 sub prevederile ordonanţelor 83/1999 şi 94 din 2000 au fost înaintate Comisiei Centrale, care a emis 10.345 de certificate de despăgubire.
55.271 de dosare realizate sub legile 18/1991 şi 1/2000 privind terenurile agricole au fost transmise Comisiei Centrale, care a acceptat 21.279 de cereri şi a emis 10.915 certificate de despăgubire.
Peste 800.000 de cereri au fost înregistrate la autorităţile locale sub Legea 247/2005, din care au fost acceptate circa 172.000, în cazul lor fiind propuse compensări.
15.059 dintre persoanele care au primit certificate de despăgubire au optat pentru a primi o parte din sumă în cash, suma totală ridicându-se la circa 2 mld. lei. Dintre acestea, 3.850 de persoane au primit bani, totalizând circa 350 mil. lei
Sancţiune istorică: România are 18 luni să rezolve restituirea proprietăţilor
Autor: Roxana Pricop
Sursa articol aici.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) obligă statul român să facă în următoarele 18 luni ce nu a făcut în ultimii douăzeci de ani în problema restituirii proprietăţilor, prin declanşarea în premieră a procedurii - pilot împotriva României.
Statul ar trebui să cheltuiască circa 21 mld. euro din buget pentru a-i despăgubi pe foştii proprietari. Cum nu dispun de aceşti bani, autorităţile locale s-au mulţumit în ultimii douăzeci de ani să îi arunce pe foştii proprietari într-un adevărat hăţiş legislativ oferindu-le drept compensaţii acţiuni la Fondul Proprietatea (FP) - titluri fără nicio valoare având în vedere că Fondul nu este listat nici după cinci ani de la înfiinţare.
Asaltată de peste 1.000 de cauze privitoare la imobilele naţionalizate de statul român, Curtea de la Strasbourg a ales două dosare pe problema restituirii- Atanasiu şi Poenaru vs România şi Solon vs România- în baza cărora a declanşat ieri procedura-pilot. Toate speţele de aceeaşi natură se suspendă timp de 18 luni. "Trebuie urmărit aspectul pozitiv al consecinţelor acestei hotărâri: statului român i se acordă o perioadă de graţie de 18 luni în care să-şi rezolve problemele privind încălcarea dreptului de proprietate", a spus Horaţiu Radu, agentul Guvernului la CEDO.
"În prezentările către CEDO, Guvernul estimează ca ar fi nevoie de 21 mld. euro pentru despăgubirea foştilor proprietari. Este greu de crezut că statul român are aceşti bani astfel încât va acţiona cel mai probabil la reformarea cadrului legislativ şi administrativ", a spus avocatul Raluca Niculescu-Gorpin, care a reprezentat cazul Solon vs România la CEDO.
Autor: Roxana Pricop
Sursa articol aici.
Un Fond Proprietatea nefuncţional şi o procedură administrativă haotică de despăgubire a foştilor proprietari i-au adus României cea mai dură sancţiune din partea CEDO prin care Curtea de la Strasbourg obligă statul român să rezolve în 18 luni problema restituirii proprietăţilor.
Ieri, 12 octombrie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a declanşat în premieră procedura pilot împotriva României, în două dosare care privesc sistemul român al retrocedărilor.
Deciziile luate de Curte ieri în cazul celor două dosare-Atanasiu şi Poenaru vs România şi Solon vs România- vor fi folosite drept punct de plecare pentru remedierea deficienţelor din domeniul proprietăţii.
Prin pronunţarea deciziei-pilot, toate cele peste 1.000 de cauze privitoare la imobilele naţionalizate de statul român aflate la CEDO se suspendă pentru o perioadă de 18 luni, respectiv până în aprilie 2012, interval în care statul român este obligat să ia măsurile legislative, bugetare, administrative pentru rezolvarea problemei despăgubirii foştilor proprietari.
"CEDO dă ocazia şi obligă în acelaşi timp România să rezolve problemele privind despăgubirea foştilor proprietari prin modificarea legislaţiei din domeniu, prin modificarea legislaţiei care reglementează Fondul Proprietatea, precum şi prin impunerea unui timp efectiv în care să aibă loc procedura administrativă de despăgubire. În prezent, procedura administrativă de despăgubire este haotică, iar foştii proprietari sunt nevoiţi să apeleze la instanţele judecătoreşti pentru a primi rezolvare", a spus avocatul Raluca Niculescu-Gorpin care a reprezentat cazul Solon la CEDO.
"Decizia confirmă o serie de modificări de natură administrativă, legislativă şi bugetară care trebuie realizate la nivelul statului român. Este necesară revizuirea legislaţiei şi a celorlalte probleme administrative privind plata despăgubirilor, aşa încât să se evite viitoare condamnări", a spus Răzvan-Horaţiu Radu, agentul Guvernului la CEDO.
Deciza CEDO are loc la cinci ani de la momentul înfiinţării Fondului Proprietatea prin care statul român a vrut să despăgubească foştii proprietari, dar care nu este nici în prezent funcţional, şi la aproape zece ani de la prima reformă legislativă în domeniul restituirii proprietăţilor.
În cazul Solon, CEDO a obligat statul român să plătească Ileanei Solon despăgubiri în valoare de 115.000 de euro pentru un teren naţionalizat în timpul regimului comunist şi pe care în prezent se află Grădină Botanică din Craiova. Ileana Solon avea o hotărâre irevocabilă de despăgubire din partea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţieîncă din 2006 şi aştepta să fie despăgubită în numerar pe listele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor încă din 2008, cu toate acestea nu a primit niciun fel de compensaţie.
În cazul Atanasiu şi Poenaru, CEDO a obligat statul român să plătească despăgubiri cumulate de 65.000 euro celor doi foşti proprietari.
În situaţia celor trei foşti proprietari se află alte câteva zeci de mii care şi-au depus dosarele de despăgubire la ANRP încă din 2006 şi nu au primit încă o decizie.
"Potrivit estimărilor făcute de Guvern, sunt necesari 21 mil. euro pentru a compensa pe toţi foştii proprietari, în contextul în care Produsul Intern al României a fost de 120 mld. euro în 2009, iar plăţile efective de compensare au fost de 84 mil. euro până în prezent", potrivit argumentelor din decizia CEDO.
"Este greu de crezut că statul român are cele 21 de miliarde de euro pentru despăgubirea foştilor proprietari astfel încât va acţiona cel mai probabil la reformarea cadrului legislativ şi administrativ", a comentat avocatul Niculescu-Gorpin.
Curtea de la Strasbourg şi-a motivat decizia de a declanşa procedura-pilot în problema retrocedărilor prin numărul foarte mari de plângeri primite precum şi faptul că în ciuda zecilor de hotărâri prin care s-a pronunţat asupra ineficienţei mecanismului de acordare a compensaţiilor pentru imobilele naţionalizate de statul român, nu s-au realizat progrese semnificative.
Încă din primul an de funcţionare a Fondului Proprietatea, în 2006, CEDO a susţinut că despăgubirile prin Fondul Proprietatea nu rezolvă problema restituirii proprietăţilor.
"Această decizie-pilot dă Curţii un răgaz de timp pentru că CEDO nu mai face faţă numărului uriaş de dosare pe tematica nerespectării dreptului la proprietate", a conchis avocatul Niculescu-Gorpin.
Problemele identificate de CEDO în procesul de despăgubire a foştilor proprietari
Sentinţele anterioare identifică o serie de surse de probleme în ceea ce priveşte legislaţia şi practica administrativă care, pe lângă dificultăţile subliniate de Guvern, au afectat şi ar putea să mai afecteze un număr mare de persoane.
Principala cauză pare a fi extinderea graduală a sferei de acoperire a legilor de restituire care a ajuns să includă toate proprietăţile imobiliare naţionalizate, la care se adaugă absenţa unei limite a compensaţiilor.
Complexitatea prevederilor legislative şi schimbările pe care acestea le-au suferit au determinat practici judiciare inconsistente şi o lipsă generalizată de certitudine legală privind interpretarea conceptelor cheie privind drepturile foştilor proprietari, ale statului şi ale terţelor părţi care au achiziţionat proprietăţi naţionalizate.
Curtea consemnează că autorităţile interne, confruntate cu multitudinea procedurilor de restituire, au răspuns prin adoptarea Legii nr. 247/2005 prin care au stabilit o singură procedură administrativă pentru solicitarea compensaţiilor, aplicabilă tuturor proprietăţilor vizate.
Această armonizare, care reprezintă un pas în direcţia corectă prin instaurarea unor proceduri simplificate, ar fi eficientă dacă autorităţile competente, şi în particular Comisia Centrală (ANRP - n.red.), ar avea suficiente resurse umane şi materiale la dispoziţie pentru a face faţă sarcinilor pe care le au.
În acest context Curtea ia notă de faptul că Comisia Centrală, confruntată cu un volum de muncă substanţial, a prelucrat iniţial dosarele în ordine aleatorie. Deşi criteriile de selecţie a cererilor examinate au fost amendate, până în mai 2010 doar 21.260 dintr-un total de 68.355 de dosare înregistrate la Comisie au primit decizii de emitere a "certificatelor de despăgubire" şi au fost făcute mai puţin de 4.000 de plăţi.
Absenţa oricărei limite de timp pentru procesarea cererilor de către Comisia Centrală este un alt punct slab în mecanismul intern de compensare, identificat de Curte şi recunoscut de ÎCCJ (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României). Ultima a criticat Comisia Centrală pentru lipsa de celeritate (în soluţionarea cererilor) şi i-a cerut să examineze cererile într-o "perioadă rezonabilă".
Totuşi, în absenţa unui termen limită statutar obligatoriu, Curtea consideră că cererea menţionată este în pericol de a rămâne teoretică şi iluzorie şi că dreptul de a depune plângeri în justiţie privind întârzierile Comisiei Centrale riscă să fie deposedat de substanţă.
În final, Curtea ia notă de povara considerabilă asupra bugetului de stat pe care o reprezintă legislaţia proprietăţilor naţionalizate şi care Guvernul admite că este oneroasă. Totuşi, (Curtea) este uimită de ritmul lent de progres spre listarea Fondului Proprietatea la Bursă, deşi listarea trebuia să aibă loc în 2005 şi tranzacţionarea acţiunilor ar permite ca unele solicitări din partea persoanelor care au "certificate de despăgubire" să fie rezolvate prin piaţa de capital, uşurând astfel presiunea pe buget.
Având în vedere numărul mare de probleme legate de mecanismul restituirii şi compensaţiei, care au persistat după adoptarea sentinţelor Viaşu, Faimblat şi Katz (dosare anterioare pierdute de statul român la CEDO), Curtea consideră că este imperativ ca statul să ia măsuri urgente pentru a garanta într-un mod eficient dreptul la restituire sau compensare, cu menţinerea unui echilibru între diferitele interese aflate în joc.
Cifrele procesului de despăgubire
202.782 de cereri au fost depuse la autorităţile locale pe Legea 10/2001, din care 119.022 au fost analizate, iar în 56.000 de cazuri s-au dispus compensaţii.
46.701 dosare realizate sub Legea 10/2001 şi 375 sub prevederile ordonanţelor 83/1999 şi 94 din 2000 au fost înaintate Comisiei Centrale, care a emis 10.345 de certificate de despăgubire.
55.271 de dosare realizate sub legile 18/1991 şi 1/2000 privind terenurile agricole au fost transmise Comisiei Centrale, care a acceptat 21.279 de cereri şi a emis 10.915 certificate de despăgubire.
Peste 800.000 de cereri au fost înregistrate la autorităţile locale sub Legea 247/2005, din care au fost acceptate circa 172.000, în cazul lor fiind propuse compensări.
15.059 dintre persoanele care au primit certificate de despăgubire au optat pentru a primi o parte din sumă în cash, suma totală ridicându-se la circa 2 mld. lei. Dintre acestea, 3.850 de persoane au primit bani, totalizând circa 350 mil. lei
Sancţiune istorică: România are 18 luni să rezolve restituirea proprietăţilor
Autor: Roxana Pricop
Sursa articol aici.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) obligă statul român să facă în următoarele 18 luni ce nu a făcut în ultimii douăzeci de ani în problema restituirii proprietăţilor, prin declanşarea în premieră a procedurii - pilot împotriva României.
Statul ar trebui să cheltuiască circa 21 mld. euro din buget pentru a-i despăgubi pe foştii proprietari. Cum nu dispun de aceşti bani, autorităţile locale s-au mulţumit în ultimii douăzeci de ani să îi arunce pe foştii proprietari într-un adevărat hăţiş legislativ oferindu-le drept compensaţii acţiuni la Fondul Proprietatea (FP) - titluri fără nicio valoare având în vedere că Fondul nu este listat nici după cinci ani de la înfiinţare.
Asaltată de peste 1.000 de cauze privitoare la imobilele naţionalizate de statul român, Curtea de la Strasbourg a ales două dosare pe problema restituirii- Atanasiu şi Poenaru vs România şi Solon vs România- în baza cărora a declanşat ieri procedura-pilot. Toate speţele de aceeaşi natură se suspendă timp de 18 luni. "Trebuie urmărit aspectul pozitiv al consecinţelor acestei hotărâri: statului român i se acordă o perioadă de graţie de 18 luni în care să-şi rezolve problemele privind încălcarea dreptului de proprietate", a spus Horaţiu Radu, agentul Guvernului la CEDO.
"În prezentările către CEDO, Guvernul estimează ca ar fi nevoie de 21 mld. euro pentru despăgubirea foştilor proprietari. Este greu de crezut că statul român are aceşti bani astfel încât va acţiona cel mai probabil la reformarea cadrului legislativ şi administrativ", a spus avocatul Raluca Niculescu-Gorpin, care a reprezentat cazul Solon vs România la CEDO.
Ai nostrii ca brazii ... ! (Update: Cu mucii pe piept !))
Am primit azi pe mail acest film superb, o mostra absolut reprezentativa din cultura noastra romaneasca. Sa mai spuna cineva ca barbatii romani nu sunt baieti de top: muncitori, culti si atat de ... politicosi ! Va invit deci sa vizionati:
Neurotoxinele din alimente - Informatii vitale pentru romani
Aceasta postare precum si documentarea aferenta pe care o voi prezenta in randurile urmatoare, mi-a fost generata de faptul urmator: am cumparat acum vreo doua saptamani un plic de Knorr - ciorba de burta. L-am pus in dulap si am uitat de el. Ieri scormonind prin dulapul cu pricina in cautarea unui alt plic de condimente, am dat peste plicul cu supa-ciorba de burta.
In mod obisnuit nu sunt o consumatoare de vegeta, produse similare, maggi sau knorr. Nu folosesc asemenea produse. Totusi, cu ceva timp in urma am cumparat plicul de supa-ciorba cu pricina - din urmatorul motiv - pe plic este mentionat in mod explicit urmatorul mesaj: FARA CONSERVANTI. Am vrut sa vad si eu cum arata o supa-ciorba la plic FARA conservanti. E drept supa nu contine substante din categoria conservantilor alimentari, producatorul nu minte. Insa .... contine ceva ce nu este mentionat in mod explicit prin vreun mesaj precum cel evocat anterior si nici nu exista vreo referinta de avertizare privind periculozitatea sau lipsa totala de pericol a altor ingrediente. Deci luandu-mi eu tema de cercetare in serios m-am apucat sa studiez componenta - ingredientele - supei cu pricina; acele ingrediente inscrise de producator pe plic, PUNCT CU PUNCT, ma rog ingredient cu ingredient. Mi-au atras in mod special atentia urmatoarele substante din grupa potentiatorilor de aroma: monoglutamatul de sodiu, inozinat si guanilatul de sodiu. Pornind in cercetarea mea de la cartile domnului profesor Gheorghe Mencinicopschi si cautand si alte materiale si informatii pe internet am gasit urmatorul reportaj realizat de cei de la Pro-Tv.
Am privit filmuletele si am mai constatat inca o data - a cata oare in viata de pana acum ??? - ca producatorii - romani sau straini nici macar importanta nu are - sunt NASCUTI DE ACEEASI MAMA SI ACELASI TATA. Sau altfel spus, in fata ZEULUI BAN - MAMON, indivizii din categoria cu pricina, n-au nici mama si nici tata, nu mai punem si problema cu tzarisoara adorata!
Va invit sa urmariti aceste filmulete cu toata atentia, pentru ca aceste filmari si informatiile continute sunt de mare insemnatate si interes major pentru sanatatea noastra cea de fiecare zi:
Umami = glutamatul de sodiu = sarea asiatica = neurotoxina din aproape orice aliment = OTRAVA din farfurie = dependenta alimentara (addiction) prin stimularea endorfinelor si inhibarea senzatiei normale si sanatoase de satietate (dependenta / addiction, precum la droguri - acestea stimuland starea de euforie, deci endorfinele zise si hormonii fericirii; fie ele drogurile cu pricina de mare sau de "usor" risc - astea zise usoare sunt alea sustinute de EBA fata lu'tatutzu, cea plina de succesuri si cu studii in campusurile din USA unde se consumau frecvent droguri usoare, ca de-aia este ea PENTRU' ! si nu e impotriva !) = BOLI DEGENERATIVE, CANCER, OBEZITATE MORBIDA si lista de efecte si consecinte ar putea continua ..... mult peste imaginatia fiecaruia dintre noi.
Avocatul Poporului a declarat neconstitutionala OUG 62 / 2010
Articol preluat dupa site-ul www.juridice.ro/ si
avocatul poporului.ro - aici comunicatul de presa oficial (linkuri active in titluri)
Avocatul Poporului sesizeaza Curtea Constitutionala cu privire la neconstitutionalitatea modificarilor aduse Legii nr. 221/2009 prin Ordonanta de Urgenta nr. 62/2010
28 July 2010 - Autor: Cristian BACANU
Conform unui comunicat de presa publicat de Avocatul Poporului in data de 26 iulie 2010, “din examinarea dispoziţiilor art. I pct. 1 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, şi pentru suspendarea aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 446 din 1 iulie 2010, Avocatul Poporului a observat că acest act normativ conţine norme contrare unor prevederi din Constituţie.”
Ne aliniem opiniei Avocatului Poporului cu privire la obiectiile de neconstitutionalitate ce pot fi aduse ordonantei de urgenta, astfel cum vom arata in continuare. Ordonanta de urgenta nr. 62/2010 incalca urmatoarele principii constitutionale:
1. Principiul neretroactivitatii legii civile (art. 15 alin. 2 din Constitutie). In acest sens, este cel putin criticabil faptul ca Ordonanta de Urgenta se aplica inclusiv situatiilor in care exista o hotarare pronuntata de prima instanta, care desi nu este definitiva, este legala si temeinica raportat la legislatia aflata in vigoare la data pronuntarii acesteia.
Mai mult, se poate argumenta ca din momentul introducerii unei cereri de chemare in judecata (sub imperiul primei forme a legii), se nastea in patrimoniul titularului un drept la despagubiri, despagubiri ce nu erau plafonate in niciun mod. Guvernul se va apara indicand cel mai probabil principiul aplicarii imediate a legii noi, ce reglementeaza inclusiv situatiile juridice aflate in curs de desfasurare (nefinalizate). O problema de drept similara a mai fost transata in materia legilor proprietatii (Legea nr. 10/2001 si Legea nr.247/2005) de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie (Decizia LII/2007 a Sectiilor Unite pronuntata intr-un recurs in interesul legii) si Curtea Constitutionala (Decizia nr. 830/2008), stabilindu-se ca legea aflata in vigoare la data formularii cererii este aplicabila pe tot cursul procesului.
2. Principiul egalitatii in drepturi si crearea unor situatii juridice discriminatorii fata de persoanele care au obtinut hotarari definitive (art. 1, art. 4 si art. 16 din Constitutie, art. 14 CEDO). Prin aparitia Ordonantei de Urgenta se creaza premisele aparitiei a cel putin 3 situatii in aplicarea legii:
a. Persoanele care au obtinut hotarari definitive sau irevocabile (o hotarare irevocabila este Decizia nr. 9096/06.11.2009, pronuntata in temeiul Legii nr. 221/2009, prin care Statul Roman a fost obligat la plata unor daune de 1.500.000 lei pentru peste 6 ani de detentie). Exista mai multe hotarari definitive aflate in recurs la instanta suprema;
b. Persoanele care au obtinut o hotarare in prima instanta (hotarare care nu este insa definitiva) si care vor pierde prin aplicarea Ordonantei de urgenta despagubirile deja acordate de instante, urmand a fi incidente plafoanele stabilite;
c. Persoanele care au introdus o cerere sub imperiul vechii legi, fara ca aceasta cerere sa fie judecata pana la data intrarii in vigoare a Ordonantei de Urgenta, precum si persoanele care vor introduce de acum inainte cereri de chemare in judecata.
Se creeaza astfel o vadita discriminare intre cele trei categorii mai sus mentionate, existand astfel persoane ce vor primi despagubiri mari sau chiar foarte mari (prima situatie) si persoane care vor beneficia de despagubiri derizorii (de cuantumul a cateva sute de euro) in cea de-a doua si a treia situatie.
Ce este de retinut si foarte important totodata, este ca in cele din urma toate victimele regimului comunist au fost supuse unor tratamente inumane si ca nu exista niciun argument juridic, moral ori de orice alta natura care ar putea justifica de ce unii cetateni pot beneficia de o despagubire echitabila (pe cat se poate in cazurile date), iar altii doar de o suma plafonata administrativ (de Guvern), derizorie si de multe ori umilitoare raportat la suferintele indurate.
Nu in ultimul rand, in ceea ce priveste dosarele in care nu exista hotarari definitive, trebuie sa se observe ca nu fostii detinuti politici sunt responsabili de intarzierea solutionarii cererilor de chemare in judecata formulate in baza Legii nr. 221/2009, ci Statul Roman. In aceste cauze, Ministerul de Finante a folosit o serie de artificii procedurale (exceptii de neconstitutionalitate, cai de atac, cereri de amanare, etc.) menite exclusiv sa tergiverseze solutionarea actiunilor fostilor detinuti politici.
3. Principiul egalitatii in drepturi si crearea unor situatii juridice discriminatorii fata de persoanele arestate in prezent, conform dreptului comun. O alta critica ce va fi adusa Ordonantei de Urgenta este limitarea despagubirilor ce pot fi solicitate doar in cazul fostilor detinuti politici.
Cu alte cuvinte, o persoana care este incarcerata in prezent pe nedrept poate solicita despagubiri fara ca procedura judiciara sa fie ingradita de existenta unor plafoane prestabilite in mod administrativ. Se va naste aici si o intrebare de ordin moral: “de ce detinutul politic a carui viata a fost rapita acum 30-40 de ani nu poate beneficia de aceeasi reparatie a nedreptatii ca si detinutul de drept comun din prezent?”
4. Inexistenta urgentei. Este criticabila si modalitatea pe care Guvernul a ales-o pentru a modifica Legea nr. 221/2009 (printr-o Ordonanta de Urgenta), in conditiile in care in nota de fundamentare se afirma ca nu exista pana la acest moment hotarari irevocabile in aceasta materie. Astfel, raportat la cuantumul despagubirilor efectiv achitate de catre Statul Roman, va fi foarte dificil de argumentat de ce nu s-a putut supune aceasta modificare normativa unui proces legislativ normal si transparent (dezbatere publica, dezbatere in parlament, promulgare).
5. Dreptul la un proces echitabil prin introducerea unor plafoane derizorii ce se aplica inclusiv procedurilor judiciare in curs si care ingradesc in mod flagrant puterea de apreciere si libertatea judecatorului.
Nu in ultimul rand, Ordonanta de Urgenta ar putea fi privita ca o reala expropriere (conform CEDO) in ceea ce priveste fostii detinuti care deja au obtinut despagubiri in baza unei hotarari ce nu este definitiva ori au formulat o cerere inainte de modificarea legii. In intelesul Conventiei Europene a Drepturilor Omului s-ar putea interpreta ca aceste persoane beneficiau de o speranta legitima la despagubiri echitabile conform jurisprudentei, speranta legitima fiind juridic privita ca un bun. Este posibil ca Romania sa se confrunte cu un nou val de procese la CEDO, prin prisma faptului ca in conformitate cu dispozitiile Conventiei nimeni nu poate fi lipsit de bunul sau decat pentru o cauza de utilitate publica si cu o justa si prealabila despagubire.
Separat de argumentele de mai sus, conform Legii 221/2009, la acordarea despagubirilor morale se va tine cont de despagubirile acordate in temeiul Decretului-lege nr. 118/1990. In concret, se poate interpreta ca datorita plafoanelor derizorii instituite de Guvern, majoritatea fostilor detinuti nu vor mai putea obtine deloc daune morale intrucat din 1990 si pana azi au incasat sume mai mari de 10.000 de euro.
Va vom tine la curent cu decizia Curtii Constitutionale asupra prevederilor Ordonantei de Urgenta nr. 62/2010.
Cristian BACANU
AGA istorica la Fondul Proprietatea: Un administrator puternic, dividende si listare
AGA istorica la Fondul Proprietatea: Un administrator puternic, dividende si listare
Adunarea Actionarilor Fondului Proprietatea de ieri s-a incheiat cu aprobarea tuturor punctelor de pe ordinea de zi, dupa 4 ore relativ linistite, fara controversele de alta data. De la mandatul Franklin Templeton, pana la listare, dividende sau Comitetul Reprezentantilor, actionarii au votat aproape in unanimitate. Astfel, AGA si AGEA au adus un nou inceput pentru Fondul Proprietatea. Ce inseamna acesta?
Cele mai importante decizii
Incepute cu o usoara intarziere si desfasurate relativ in liniste, cu mici interventii ale actionarilor revoltati, cele doua Adunari ale Fondului Proprietatea au adus aprobarea tuturor punctelor de pe ordinea de zi, majoritatea cu peste 99% din voturi.
Actionarii Fondului Proprietatea au aprobat schimbarea structurii de administrare de la cea duala, cu directorat si consiliu de supraveghere, la cea unica catre fondul de investitii Franklin Templeton, in cadrul aprobarii modificarilor actului constitutiv.
Modificarea actului constitutiv a fost votata cu 99,27% din voturi.
Fondul va fi condus de Franklin Templeton impreuna cu un comitet al reprezentantilor. Numirea Franklin Templeton ca administrator unic a fost votata de catre actionari cu 99,97% din voturi. In urma acestei schimbari sediul social al FP se muta in sediul Franklin Templeton.
De asemenea, durata de viata a fondului a fost aprobata sa fie modificata de la 10 ani la nelimitat.
Actionarii Fondului Proprietatea au aprobat, in unanimitate, listarea la Bursa de Valori Bucuresti. De asemenea, actionarii si-au dat acordul ca aceste titluri sa fie listate si pe alte piete citeste continuarea articolului aici.
Comitetul reprezentativ a creat nemultumiri. Ce rol va avea?
Dan Paul, presedintele Asociatiei Brokerilor, a cerut ca administrarea FP sa fie facuta doar de Franklin, considerand ca acest Comitet Reprezentativ poate prelua din atributii, prin convocarea AGA sau supravegherea deciziilor.
Mark Mobius a explicat ca acest comitet nu va fi implicat in deciziile zilnice care tin exclusiv de manager. “Ei vor trebui sa supravegheze contractul nostrum, dar vom lua decizii independente”, a mai spus Mobius.
Reprezentantii Franklin au mai spus ca, la nivel international, existent unei structure cu rol de supraveghere este des intalnita, menirea ei fiind sa vegheze asupra intereselor actionarilor citeste continuarea articolului aici.
Ce au declarat reprezentantii noului administrator
Mark Mobius (foto), presedintele executiv al companiei americane Franklin Templeton Investments, a declarat ca se bucura sa vada ca acum este primit mai calduros decat in urma cu un an.
“Imi amintesc ca acum un an am venit aici si am fost primit cu oarecare furie. Ma bucur sa vad fete mai luminoase acum. Pentru tot personalul nostru, administrarea Fondului este o misiune sacra, pe care o vom indeplini in beneficiul tuturor care asteapta despagubirile. Asteptam orice idei si critici ale dvs”, a declarat Mark Mobius, prezent la adunarea actionarilor.citeste continuarea articolului aici.
Adunarea Actionarilor Fondului Proprietatea de ieri s-a incheiat cu aprobarea tuturor punctelor de pe ordinea de zi, dupa 4 ore relativ linistite, fara controversele de alta data. De la mandatul Franklin Templeton, pana la listare, dividende sau Comitetul Reprezentantilor, actionarii au votat aproape in unanimitate. Astfel, AGA si AGEA au adus un nou inceput pentru Fondul Proprietatea. Ce inseamna acesta?
Cele mai importante decizii
Incepute cu o usoara intarziere si desfasurate relativ in liniste, cu mici interventii ale actionarilor revoltati, cele doua Adunari ale Fondului Proprietatea au adus aprobarea tuturor punctelor de pe ordinea de zi, majoritatea cu peste 99% din voturi.
Actionarii Fondului Proprietatea au aprobat schimbarea structurii de administrare de la cea duala, cu directorat si consiliu de supraveghere, la cea unica catre fondul de investitii Franklin Templeton, in cadrul aprobarii modificarilor actului constitutiv.
Modificarea actului constitutiv a fost votata cu 99,27% din voturi.
Fondul va fi condus de Franklin Templeton impreuna cu un comitet al reprezentantilor. Numirea Franklin Templeton ca administrator unic a fost votata de catre actionari cu 99,97% din voturi. In urma acestei schimbari sediul social al FP se muta in sediul Franklin Templeton.
De asemenea, durata de viata a fondului a fost aprobata sa fie modificata de la 10 ani la nelimitat.
Actionarii Fondului Proprietatea au aprobat, in unanimitate, listarea la Bursa de Valori Bucuresti. De asemenea, actionarii si-au dat acordul ca aceste titluri sa fie listate si pe alte piete citeste continuarea articolului aici.
Comitetul reprezentativ a creat nemultumiri. Ce rol va avea?
Dan Paul, presedintele Asociatiei Brokerilor, a cerut ca administrarea FP sa fie facuta doar de Franklin, considerand ca acest Comitet Reprezentativ poate prelua din atributii, prin convocarea AGA sau supravegherea deciziilor.
Mark Mobius a explicat ca acest comitet nu va fi implicat in deciziile zilnice care tin exclusiv de manager. “Ei vor trebui sa supravegheze contractul nostrum, dar vom lua decizii independente”, a mai spus Mobius.
Reprezentantii Franklin au mai spus ca, la nivel international, existent unei structure cu rol de supraveghere este des intalnita, menirea ei fiind sa vegheze asupra intereselor actionarilor citeste continuarea articolului aici.
Ce au declarat reprezentantii noului administrator
Mark Mobius (foto), presedintele executiv al companiei americane Franklin Templeton Investments, a declarat ca se bucura sa vada ca acum este primit mai calduros decat in urma cu un an.
“Imi amintesc ca acum un an am venit aici si am fost primit cu oarecare furie. Ma bucur sa vad fete mai luminoase acum. Pentru tot personalul nostru, administrarea Fondului este o misiune sacra, pe care o vom indeplini in beneficiul tuturor care asteapta despagubirile. Asteptam orice idei si critici ale dvs”, a declarat Mark Mobius, prezent la adunarea actionarilor.citeste continuarea articolului aici.
Cantecul marii - Canção do mar - Dulce Pontes
Canção do mar
Fui bailar no meu batel,
Além no mar cruel.
E o mar bramindo. Diz que eu fui roubar,a luz sem par.
Do teu olhar tão lindo.
Vem saber se o mar terá razão. Vem cá ver bailar meu coração. Se eu bailar no meu batel. Não vou ao mar cruel, e nem lhe digo aonde eu fui cantar. Sorrir, bailar, viver, sonhar...contigo
Song of the sea
I was dancing on my little boat
There on the cruel sea
And the sea was crying out to me
Telling me that I should steal
The incomparable light
Of your beautiful eyes
Come and prove that the sea is right
Come here and see my heart dancing
If I'II go dancing on my little boat
I won't go to the cruel sea
I'II tell her that I was singing, smiling, dancing, living and dreaming of you
Abonați-vă la:
Postări (Atom)