Fenomenul Valentina Garlea despre copii si mame



Iata o carte care m-a impresionat profund:
"Fenomenul Valentina Garlea".

Autorul cartii: Florin Gheorghita.


Redau aici cateva din viziunile absolut exceptionale al Valentinei, aceasta femeie care si-a pierdut vederea, dar careia Dumnezeu i-a deschis o lume de imagini si culori, inaccesibila noua, oamenilor obisnuiti.


"- Am fost chemată de foarte multe ori la maternităţi, unde m-au dus domnii doctori. Acolo am putut să văd multe, multe femei însărcinate despre care le-am spus la doctori ce vedeam, aflând şi eu multe lucruri noi.
Aşa am văzut că, după ce s-o fixat ovulul în uterul mamei, la 48 de ore după ce o făcut rădăcini, începe să prindă aură, cu straturi de culori. Deşi ovulul va avea în jurul lui, tot timpul, un strat auriu - transparent -, din acest auriu se vor separa culorile - toate cele şapte straturi. Cea mai frumoasă şi mai pronunţată culoare este violetul.
Dar mama nu ştie imediat, după 48 de ore, că este însărcinată. Ea descoperă lucrul ăsta după două-trei săptămâni sau după o lună; abia atunci începe ea să-şi amestece gândurile dacă lasă sau nu acel copil şi ce va face cu el. Insă numai cine vede ca mine poate şti după 48 de ore dacă cineva este însărcinată, văzând aura din uter.
Din momentul în care apar straturile, tot ce gândeşte mama se imprimă şi la copil, în stratul lui violet. Vorbele mamei şi chiar ale tatălui sunt legate şi imprimate pe stratul violet. De aceea se şi spune: „copilul, când se naşte, vine cu trei păcate”. Nu-s ale lui, ci ale mamei, funcţie de ce gândeşte ea, de ce vorbeşte şi ce face cât e gravidă şi chiar funcţie de vorbele tatălui.
La ovul, după două zile, se vede de la buricul lui unfiruţ colorat care se agaţă de culoarea violet. Tot de acolo, pe dedesubt, pleacă în sus, către inimă, nişte firuţe de culoare, încâlcite, care îşi iau încet forma de floare. Timp de şapte zile, încă nu pot să văd cefei de boboc va fi.
(...) Ţâţâna florii copilului e legată de becul (chakra) lui galben, dar îşi întinde rădăcini şi în afara corpului, până în stratul violet al mamei.
Să ştiţi că aceste legături cu violetul mamei se ţin până la vârsta de şapte ani. Numai după aceea se separă. Legăturile astea sunt energetice, din culori.
In felul ăsta, când văd un copil, uitându-mă în violetul lui, pot să spun unde i se află mama, căci mă duc pe firele copilului şi văd unde este ea.
Tot ce face mama, copilul simte, căci se transmite prin culoarea violet.
Dar şi invers, tot ce va face copilul simte şi mama. Dar, după şapte ani, se separă total.
Deci, cât timp copilul e în burta mamei, tot ce gândeşte ea, ce fapte face i se imprimă şi copilului şi el vine cu aşa ceva. Şi nu e adevărat că numai după ce mişcă în burtă, copilul o luat viaţă. Copilului, de când e venit ca ovul şi o luat fiinţă în uterul mamei, i se imprimă pe aura lui gândurile şi faptele mamei. Dacă mama, în viaţa ei, o făcut ceva rău sau poartă un blestem, ea le transmite energetic copilului, astea rămânând imprimate în stratul lui violet.
(...) De aceea, se spune că mama nu trebuie să bea, să nu facă lucrun urâte, să nu vorbească urât şi chiar să nu asculte vorbe rele, dar nici să ascundă că e însărcinată. Dacă tot ascunde lucrul ăsta şi mama va avea frică şi emoţii - pe stratul roz - că va fi descoperită sau că va fi pedepsită, copilul ăla va vorbi greu şi în toată viaţa lui o să mintă. Dacă se întâmplă să aibă chiar gânduri ca să-l omoare într-un fel, înainte de naştere, copilul acela va rămâne în viaţă cu tendinţa - imprimată pe stratul lui violet- de a face crimă; el o să vină cu ceva în spiritul lui ca să ascundă, să omoare, să facă să dispară din viaţa lui ceea ce vede. Şi dacă mama poartă în dânsa un blestem, acesta se transmite şi copilului, fiindcă energia copilului e mult mai gingaşă şi mai primitoare. Şi un blestem sau gânduri rele se pot transmite aşa şi de la bunici, prin intermediul mamei, care o luat energiile rele înainte de a fi născută. Totul este energetic şi lucrurile astea se văd şi pot fi văzute la oricine."




Absolut impresionanta perceptia aceasta a Valentinei. Daca femeile ar stii si daca femeile atunci cand iau hotararea de a aduce pe lume un copil ar intelege ca singura motivatie pertinenta pentru a aduce pe lume un copil trebuie sa fie iubirea. Iubirea pentru omul de alaturi - tatal copilului, dar si pentru semenii din jur. Poate ca asa ar fi pe lumea aceasta mai putini copii in suferintza si cu sufletzelele ciuntite.

Caci - zic si cred eu - prima datorie a parintilor fata de firul de viatza care isi cere dreptul la lumina, este iubirea. Orice copil merita sa fie asteptat cu iubire.

Niciun comentariu: